Russulaceae part. 1

oaia neagra
Black sheep
Există o vorbă legată de oaia neagră cum că ar fi excepția care confirmă regula și pe care vreau s-o confirm și eu: "Oaia neagră este într-adevăr neagră. Dar nu toate oile negre sunt negre". V-am amețit cumva și pe voi? Pentru că eu deja încep să n-o mai înteleg ... Să o luăm de la început. Vă spuneam cum că toate speciile de Russula sunt "comestibile", dar cum că ar exista totuși una care are puterea de a ne băga în groapă ...

Vinețica cenușie (Russula subnigricans) este oaia neagră a familiei Russulaceae care are puterea de a ne otrăvi mortal. Spre norocul nostru este o specie orientală, întâlnită doar în China, Japonia, Taiwan (Orientul îndepărtat), și de-a unde lungul anilor cu toate că s-au înregistrat cazuri de deces, ele au fost doar ocazionale și puține la număr.

Otrăvirea cu Russula subnigricans se manifestă deja după primele 30-180 minute prin vomă, dureri abdominale, diaree ... dar acestea fiind manifestări comune intoxicațiilor de ciuperci, încă nu dau indicii despre natura otrăvirii. Efectele specifice acestei otrăviri apar abia după 6-12 ore prin dureri musculare, dificultăți de vorbire, convulsii, dilatarea pupilelor, dificultăți respiratorii...care apoi se manifestă prin urinare cu sănge ca urmare a disfuncționalității rinichilor. Moartea putând surveni  după 12-24 ore de la ingerare.

Toxinele acționează asupra sistemului muscular, distrugând celulele musculare și eliberând mioglobină, iar aceasta din urmă este responsabilă de disfuncționalitatea rinichilor (în unele cazuri poate duce chiar la oprirea bătăii inimii)... supaviețuitorii luptă cu rezultate bune pentru refacerea organismului cu ajutorul tratamentelor cu extras de Lingurița zânei (Ganoderma Lucidum), care conform studiilor clinice efectuate, dovedesc rezultate semnificative de îmbunătățire chiar după primele 24 de ore de tratament... dar orice tratament este doar de suport, neexistând nici un antidot pentru această toxină.

Totuși, cum este posibilă otrăvirea cu această ciupercă? Nimic mai simplu. Există o specie (Europenă) numită Vinețica cănită cunoscută și sub denumirea de Vinețica negricioasă (Russula nigricans), care face parte dintr-o subspecie distinctă a ciupercilor din famailia Russulaceae, (din care fac parte ciupercile ale căror carne se colorează în roșiatic sau negricios după feliere). R. nigricans este considerată a fi comestibilă dar de calitate foarte slabă datorită texturii sale foarte tari, iar a cărui gust devine iute odată cu vârsta; ea se consumă mai mult în orientul îndepărtat. Iar cum R. subnigricans diferă de aceasta doar printr-o variație de culoare, este foarte simplu de a fi confundată.

Vinețica cănită (Russula nigricans) cu toate că este considerată a fi o ciupercă Europeană, ea are răspîndire pe toată emisfera nordică, astfel o regăsim și pe teritoriul Americii, unde ea se bucură chiar de două denumiri. R. nigricans respectiv. R. dissimulans. Sunt autori care o consideră specie de sine stătătoare ce diferă de specia Europeană, alții în schimb susțin identitatea unică a acestora. Pînă în ziua de azi încă nu este clarificată dacă cele două specii mai sus amintite sunt una și aceași, sau specii diferite ...

I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII
Russula subnigricans











Russula nigricans












Caracterizarea ciupercilor Russula subnigricans vs. Russula nigricans:

Russula subnigricans
(Vinețica cenușie)
Russula nigricans
(Vinețica cănită)
Russula subnigricans
Russula subnigricans
Pălăria 5-18 cm, emisferică cât ciuperca este tânără, se aplatizează odată cu maturizarea, și va prezenta o adâncitură centrală, este cu margine la început răsfrântă spre picior, apoi ridicată şi ondulată. Cuticula este netedă sau puţin lipicioasă, câteodată uşor crăpată. Culoarea pălăriei la început albicioasă, devine brun-închis, pătată în mod diferit cu negru la exemplarele bătrâne.
Lamele sunt distanţate între ele, cărnoase şi înalte, puţin decurente în lungul piciorului şi întotdeauna intercalate cu lamele scurte. De culoare alb-crem la început,  trec repede în gălbui şi la maturitate gri-negricioase. Atunci când sunt atinse, devin roşu-cărămiziu sau negre. Spori de culoare albă.
Piciorul, 3-8 cm înălțime și 1-4 cm grosime, este destul de scurt, consistent, cilindric sau subţiat la bază, netedă, de culoare albă, pătându-se brun-roşcate apoi negricios în mai puțin de jumătate de ceas.
Carnea este compactă, de culoare albă la început, la maturitate devine roşietică sau gri. La fel și dacă este tăiată, se colorează identic în în timp foarte scurt. Fără miros specific, cu gust slab, gust ușor acru.
Distribuția: specie micorhiză, creşte în solitar sau în grupuri mici în pădurile de foioase şi de conifere, de la deal la munte în sezon de vară-toamnă.
Comestibilitatea: otrăvitoare.
Russula nigricans
Russula nigricans
Pălăria 5-20 cm, emisferică cât ciuperca este tânără, se aplatizează odată cu maturizarea, și va prezenta o adâncitură centrală, este cu margine la început răsfrântă spre picior, apoi ridicată şi ondulată. Cuticula este netedă sau puţin lipicioasă, câteodată uşor crăpată, nu se îndepărtează ușor. Culoarea pălăriei la început albicioasă, devine brun-închis, pătată în mod diferit cu negru sau chiar negru la exemplarele bătrâne.
Lamele sunt distanţate între ele, foarte cărnoase şi înalte, puţin decurente în lungul piciorului şi întotdeauna intercalate cu lamele scurte. De culoare albă la început,  trec repede în gălbui şi la maturitate gri-negricioase. Atunci când sunt atinse, devin roşu-cărămiziu sau negre. Spori de culoare albă.
Piciorul, 3-8 cm înălțime și 1-4 cm grosime, este destul de scurt, foarte consistent, cilindric sau subţiat la bază, netedă, de culoare albă, pătându-se brun-roşcate apoi negricios în mai puțin de jumătate de ceas.
Carnea este foarte tare şi compactă, de culoare albă la început, la maturitate devine roşietică sau gri. La fel și dacă este tăiată, se colorează identic în mai puțin de jumătate de ceas. Fără miros specific, sau chiar ușor neplăcut, cu gust slab, ușor acru, ce se accentuează cu vârsta.
Distribuția: specie micorhiză, creşte în solitar sau în grupuri mici în pădurile de foioase şi de conifere, de la deal la munte în sezon de vară-toamnă.
Comestibilitatea: comestibilă cât ciuperca este tânără și cu carnea albă.
Sinonime: Russula dissimulans


Chiar dacă acest imagini nu reușesc să redea asămănarea perfectă dintre cele două ciuperci, nu uitați că ciupercile Russula sunt cele mai ușor de confundat (între ele), deoarece își schimbă coloritul pălăriei cel mai mult pe durata vieții. Prin două imagini, nici eu nu reușesc ca să vă prezint măcar plaja mare de culori pe care o poate lua una (oricare) dintre ele.

4 comentarii :

  1. Răspunsuri
    1. Da, aș evita de fapt orice tip de intoxicație, nu cred să fie vreuna plăcută. (sau totuși poate în cazul ciupercilor halucinogene? ...)

      Ștergere
  2. N as denumi tot intoxicatie in cazul psihoactivelor pt ca n cazul asta ce facem cu vinul, berea, iarba...ca toate ti "dau la cap" dar n a murit nimeni ca s organice toate si de aia le a pus Domnu pe pamint ca sa le folosim...dar daca sinteti curiosi sa vedeti ce apun altii care au bagat Psylocybe n ei ...google shroomery.com trips report....si o sa va distrati daca stiti "inglezeşte"

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cunosc pagina respectiva, dar scopul Ciupercomania nu e sa incurajeze consumul de halucinogene sau experimentarea cu ciuperci...
      Scopul meu este de a va informa cat mai bine asupra ciupercilor, de a facilita recunoasterea acestora si a familiariza cat mai bine lumea cu acest domeniu care tinde sa fie uitat de lumea moderna ...
      Iar cine doreste mai mult, in totdeauna se poate documenta si din alte surse.

      Ștergere