Bonețica luminii eterne (Mycena luxaeterna)

Mycena luxaeterna

În lume există multe curiozități, printre ele se numără și ciupercile luminiscente, iar Bonețica luminii eterne (Mycena luxaeterna) este una dintre ele. Descoperită recent (în 2009) prin pădurile braziliene de către grupul condus de micologistul Dennis E. Desjardin, această specie, împreună cu alte 6 surate ale sale, vine să completeze numărul ciupercilor luminiscente cunoscute și descrise de la 64 la 71. Dar haideți să vedem câteva caracteristici...

generale ale familiei Mycena inainte de a cunoaște mai bine această ciupercă. Astfel trebuie să menționăm de la început cum că ciupercile din familia Mycena, datorită dimensiunilor foarte mici, de cele mai multe ori vor trece pe lîngă noi neobservate; al doilea motiv al ignorării lor este cum că cu câteva excepții, majoritatea sunt ciuperci monotone, maronii, a căror identificare corectă este posibilă doar cu ajutorul microscopului și o cunoaștere foate bună a familiei; din acest motiv sunt descrise foarte puține dintre ele și cu toate că există câteva dintre ele comestibile, majoritatea rămân otrăvitoare și se recomandă evitarea lor. (Fapt ce se realizează și practic, întrucât datorită dimensiunii lor mici, rareori vor fi luate în seamă și cu atât mai mult culese în interes culinar).

Ca de obicei și la acest capitol ducem lipsă de denumiri populare, cu toate că reprezentate ale familiei se găsesc și pe teritoriul țării noastre. Dar călcând pe urmele engezilor, voi împrumuta termenul folosit de ei și anume "bonnet mushrooms", adică "bonetă, bonețică" și îl voi folosi pentru speciile mycena. Datorită fragilității mari aceste ciuperci sunt asociate de către popor și poveștior despre zâne, ca atare de multe ori vom găsi referi în denumirile populare și asupra zânelor.

Mycena luxaeterna

Clarificând aceste lucruri, revin asupra ciupercii Bonețica luminii eterne (Mycena luxaeterna) care și-a primit numele inspirat după Requiem-ul lui Mozart, împreună cu Mycena luxperpetua (Bonețica luminii perpetue). Denumirile nu sunt întâmplătoare deoarece ambele ciuperci produc luminiscență 24 de ore din 24 față de restul ciupercilor luminiscente cunoscute care emit luminozitate doar pe timpul nopții. Tot el declară cum că luminiscența speciilor de ciuperci provine de la 16 specii diferite, ceea ce sugerează cum că luminiscența ar fi evoluat la toate ciupercile la fel, dar pe parcursul vremii unele specii și-au pierdut strălucirea ... El este adeptul teoriei cum că luminiscența este calea ciupercii prin care atrage insectele, viețuitoarele nocturne care o ajută la împrăștierea sporilor.

Ciupercile luminiscente în unele locuri se mai numesc și psihedelice datorită luminozității pe care o emană, ce mai degrabă ne amintește de Casper, spiridușul jucăuș decăt de orice sursă de lumină cunoscută și au mult mai mică legătură sau chiar deloc cu ciupercile magice. Printe urmele de toxine identificate aț menționa urme de psilobicină, muscarină ... dar nici una în cantitatea de a fi relevantă. Oricum, multe dintre aceste specii încă nefiind identificate și descrise, este de recomandat a le admira în natură însă fără a le și încerca culinar.

Cum se produce această luminiscență, ce este ea? Luminiscența este eliberarea energiei rezultate rezultate din reacții chimice sub foma de lumina, altfel zis, radiații în spectrul vizibil. În cazul ciuercilor este vorba despre o enzimă care catalizează oxidarea unei molecule organice ... Studiile recente au combinat aceste enzime și molecule recoltate de la specii de ciuperci diferite și rezultatele au produs luminiscență în toate cazurile, ceea ce întărește teoria lui Desjardin conform căreia toate ciupercile să fi pornit în evoluția lor din același punct.  Identificarea acestor elemente (încă necunoscute) vor ajuta cercetătorii să identifice acestea și în speciile care "și-au pierdut" luminiscențta, precum vor deschide noi căi în cercetarea din diferite domenii, cum ar fi inclusiv iluminatul ...

I	II	III	IV	V	VI	VII	VIII	IX	X	XI	XII

Caracterizaera ciupercii Mycena luxaeterna:

Pălăria: foarte mică, de 0,5-2cm diametru, în formă de "parașută", convexă, foarte subțire, inițial de culoare gri-maronie care cu vârsta va trece într-un gri-gălbui, pal. Nu produce luminiscență.

Lamele: decurente, de culoare gri-translucide. Spori de culoare albă.

Piciorul: cilindric, uniform, foarte fragil, gol pe interior, subțire, ajunge până in 5mm grosime, albicios-gri-translucid. Este acoperit cu un gel lipicios ce emite o luminiscență verde-gălbuie (doar piciorul emite luminiscență). Distribuția sporilor se presupune că are loc cu ajutorul acestui gel care se lipește de picioarele insectelor care apoi vor împrăștia sporii...

Carnea: apoasă, fragilă, gri-translucidă, cu gust amărui și miros ușor ca de ridiche.

Distribuția: specie saprofită,este limitată la o arie foarte restrânsă a pădurii braziliene, în zona Sao Paolo, cerște pe material lemnos în putrefacție și doar rareori pe frunze căzute, în grupuri de 2-20 exemplare. Fiind vorba de pădurea tropicală, o vom regăsi în tot cursul anului.

Comestibilitatea: necunoscută, a se evita.

P.S. deoarece sunt specii specifice unei zone restrânse în Brazilia, voi cataloga ambele specii: Mycena luxaeterna respectiv Mycena luxaperpetua cu aceași descriere, deoarece diferențele între ele sunt la nivel molecular și din punctul meu de vedere al ciupercarului amator ambele sunt aceleași ca și caracteristici vizibile, palpabile ...