Coralul violet (Clavaria zollingeri)

Clavaria zollingeri by Juraj Hermann

Am o slăbiciune pentru frumos, ca atare nu pot trece fără să vă prezint nici Coralul violet (Clavaria zollingeri), o ciupercă a "timpurilor apuse" (dar să nu exagerăm); deoarece este un excelent indicator al pășunilor nefertilizate, ca multe alte surate ale sale. Spun al timpurilor apuse deoarece datorită extinderii activităților umane și al fertilizării solului (în principal cu fosfați), această ciupercă este și ea în retragere; și tot mai rar întâlnită...

Ca să vă faceți o idee în acest sens, în Irlanda, unde lumea este mult mai conservatoare și ca atare solul este (a fost) mult mai bine conservat, există doar 4 însemnări privind apariția acestei ciuperci din 1948 încoace. Însă alte țări sunt mai norocoase; Slovacii de exemplu au peste 20 de mențiuni ale apariției ciupercii doar în ultimii 3 ani. Asta îndreptățindu-mă să cred că este foarte posibil ca Coralul violet (Clavaria zollingeri) să fi apărut și în țara noastră, dar să nu fi fost menționat nicăieri... Îmi puteți confirma voi acest detaliu.

Ca și denumrie nu e o ciupercă pretențioasă, denumriea genului Clavaria și-a primit-o după aspectul general de măcuică, care în latină este clava. Pe când epitetul de zollingeri, este în cinstea botanistului german Heinrich Zollinger, care s-a specializat în studiul genului Clavaria și a descris această ciupercă pe baza unui specimen cules în Java, Indonesia.

În Europa este o ciupercă rar întâlnită și din acest motiv se află pe lista speciilor protejate a mai multor țări; motiv pentru care nu voi insista pe latura sa comestibilă. Însă prin alte părți ale lumii este mult mai frecvent întâlnită, ca atare cei ce vor, o pot degusta, deși sub acest aspect nu se ridică la nivelul aspectului vizual.

Descrierea ciupercii:

Regnul: Fungi

Diviziunea: Basidiomycota

Clasa: Agaricomycetes 

Ordinul: Agaricales

Familia: Clavariaceae

Genul: Clavaria

Specia: zollingeri

Sinonime: Clavaria lavandula.

Specie protejată: protejată

I	II	III	IV	V	VI	VII	VIII	IX	X	XI	XII

•••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••

Aparatul fructifer: de 5-10 cm înălțime și 4-7cm lățime, apare ca o încrengătură de ramuri cilindrice și ramificate. Ramuri de 2-6mm grosime, netede și uscate. Culoarea este foarte variantă, de la mov la violet, cu sau fără diferite nuanțe de maroniu sau roșcat; mai deschis către bază. Cu vârsta se poate decolora complet.

Culoarea sporilor: albă.
Sporii: 4–7 x 3–5 μm, sferice sau foarte larg elipsoidale, cu un apicul de 1 μm, foarte bine evidențiat; respectiv cu o picătură de ulei, relativ mare. Bazidia prezintă 4 spori, are dimensiuni de 50–60 x 7–9 μm și se îngroașă ușor spre bază.

Piciorul: este foarte scurt (1-3cm), este albicios, iar ramificațiile încep de foarte jos.

Carnea: foarte fragile, subțire, de culoarea aparatului fructifer.

Gustul și mirosul: fără miros characteristic; gustul amintește de ridiche.

Proprietăți medicinale: produce lectină, folosită la stabilirea grupelor de sânge, serologie și cromatografia de afinitate.
Distribuția:  specie saprofită larg răspândită (Europe(rară), America, Asia, Asutralia), unde crește în păduri de foioase cu esență tare sau pe pajiști pe care nu s-au  folosit îngrășăminte; apara solitar în grup sau colonii din Iulie până la sfârșitul lui Noimebrie.

Comestibilitatea: comestibilă dar de calitate redusă, poate avea effect laxative persoanelor mai sensibile.

Specii asemănătoare:

• Clavulina amethystinoides, ramificat deasemeni, dar vărfurile pot părea dințate.
• Clavulina amethystina, bazidia prezintă doar 2 spori; se poate evidenția doar cu ajutorul mcroscopului.
• Alloclavaria purpurea,are ramificații mai scurte și un colorit mai palid.
• Ramaria versatilis, specie Australiană, cu ramificații bifurcate și bonte.
• Ramariopsis pulchella, specie scundă ce nu depășește 3cm înălțime, iar sporii sunt sferici, cu dimensiuni de 3.0–4.5 x 2.5–3.5 μm.
• Clavulinopsis umbrinella, de culoarea rozaliu-bej și picior de culoare mai deschis.