Degetul zânelor (Clavaria fragilis)

Clavaria vermicularis

Clavaria fragilis sau Clavaria vermicularis sunt una și aceași ciupercă, denumită popular Degetele zânelor; o denumire iarăși pe măsură deoarece ciuperca este alb-translucidă și fragilă ca degetele delicate ale Clopoțicăi sau a prietenelor sale din Valea Ielelor. Alții mai lipsiți de imaginație îi spun mai simplu, ciuperca spaghetti...

dar oricum i-am spune, rămâne tot o apariție curioasă printre ciupercile din aceași familie; a ciupercilor de tip coral, pentru că este printre puținele ciuperci de tip coral care nu se ramifică. Iar aceste trei caracteristici enumerate mai sus fac din ea una dintre cele mai usor de recunoscut ciuperci din acestă familie, însă recoltarea ei poate fi o adevărată provocare tocmai datorită fragilității sale; chiar și îndepărtarea firelor de iarbă lipite de ea o pot afecta, iar fragilitatea ei extremă o face de neutilizat.

Întîlnit deseori în grupuri mari, semănând cu niște țipari ce se luptă pentru o bucată de hrană; este o ciupercă comună pentru zona temperată nordică dar cu apariții și în Africa sau Australia. Nu este străină nici meleagurilor noastre, dar sensibilitatea ei extremă la soluri o face să fie extrem de rară. Seamănă cu celelalte specii de Clavaria, dar se diferențiază ușor de restul în primul rând prin colorit. Face parte dintre speciile protejate cel puțin la nivel de Europa, deoarece apariția sa este direct legată de terenurile nederanjate; este un indicator al pășunilor vechi, ceea ce sunt tot mai rare pe la noi. Dispariția acestora înseamnând deopotrivă și dispariția acestei ciuperci.

I	II	III	IV	V	VI	VII	VIII	IX	X	XI	XII

Caracterizarea ciupercii  Clavaria vermicularis:

Aparatul fructifer: de 3-15cm lungime și până in 5mm grosime, de formă tubulară, netedă, cu vârful rotunjit, neramificat, de culoare albă, alb-translucidă, ce tinde către gălbui odată cu vârsta. Culoarea gălbuie apare din vârf și coboară spre bază pe masură ce ciuperca tinde să se ofileze. Spori de culoare albă.

Carnea de culoare alb-translucidă, inconsistentă, foarte fragilă, fără gust sau miros specific.

Distribuția: se presupune a fi saprofită, descompunând frunzele căzute sau iarba bătrâna, o vom regăsi în păduri de foioase, rareori în păduri de conifere, dar și în  zone cu iarbă neatinsă, terenuri necultivate și păsuni părăsite. Cu toate că uneori o regăsim solitară, este o ciupercă de grup ce apare de la finele verii și ține până la apariția iernii.

Comestibilitate: comestibilă dar sporadică.