Salcâmul și ciupercile sale

black_locust
Salcâm (Robinia pseudoacacia)
Salcâmul (Robinia pseudoacacia) a fost introdusă în Europa prin anii 1600 de către grădinarii francezi Jean Robin și Vespasian Robin, iar în România a fost introdusă în anul 1852 și utilizat pentru fixarea solului, deoarece este o plantă cu un ritm de creștere foarte mare. Salcâmul este un arbore melifer, cu tulpina înaltă, ce ajunge până la 25-30 de metri; fiind originară din America de Nord. Ca și plantă...

are unele calități (este pincipala specie meliferă din țară, are lemn de esența tare, precum câteva calități în medicina tradițională, naturistă), dar acestea nicidecum nu compensează pagubele pe care le produce. În multe țări, printre care și la noi este considerată ca fiind o specie invazivă, deoarece "omoară" speciile autohtone prin acumulările de azot în sol (datorită nodozităților radiculare ale sale). Datorită concentrației ridicate de azot, aproape că nu rezistă nici o altă plantă în preajma sa. Totodată, prin transpirația foarte intensă, secătuiește solul de umiditate, reducând șansele altor plante de a supraviețui. Semnale de alarmă în acest sens și pentru monitorizarea atentă a speciei au fost trase încă de acum câteva decenii (prin 1950), rămâne însă de văzut ce ne rezervă viitorul în aces sens. Cert este însă că păduri de stejar, fag ... pierd teren în fața acestei specii invadatoare.

Nici pe latura micologică lucrurile nu stau mai bine, deoarece azotul nu este punctul forte al nici unei ciuperci. Cu toate astea, există două specii de ciuperci care tolerează aceste concentrații de azot și se asociază cu salcâmul, acestea sunt Mattirolomyces terfezoides și Floccularia rickenii. Dar pe lângă acestea două specii, există și specii de ciuperci saprofite, care vor fi prezente ocazional pe sub salcâmi, dar nicidecum nu vom găsi ciuperci valoroase în preajma salcâmilor.


Trufa de nisip (Mattirolomyces terfezoides), face parte din familia trufelor, dar nu este o trufă autentică. Este comestibilă cât ciuperca este tânără, dar apoi gleba i se lichefiază și devine de neconsumat. Cu toate că se regăsește peste tot pe teritoriul țării noastre, nu este o ciupercă foarte des întâlnită, motiv pentru care întră în categoria ciupercilor protejate. Recoltarea sa este identică cu cea a trufelor autentice și necesită ajutor canin...
Ciuperca salcâmului (Floccularia rickenii), este o altă specie de ciupercă comestibilă (cu gust și miros făinos); mai rar întâlnită și care este asociată salcâmului. Perioada de fructificare este din  mai până la finele lui octombrie, iar datorită aspectului său general unic (solzi gălbui pe un fond albicios), poate fi confundată cel mult cu Amanita citrina.
Shiitake (Lentinula edodes), deși nu este asociată salcâmului, rezistă și este utilizată uneori în astfel de culturi, fiind ociupercă de descompunere. Ciuperca este una foarte apreciată (din păcate mai mult în Asia sau în occident) și prezintă o s serie proprietăți medicinale. Detalii mai multe vă pot oferii colegii de la Ciuperci Shiitake.
Foalele vacii (Grifola frondosa),este o altă ciupercă comestibilă în stadiu tânăr și care este la rândul ei considerată a avea proprietăți medicinale; este specifică în special Japoniei și Americii de Nord, dar se poate întâlni și pe la noi. Este o specie saprofită și parazită, perenă, care crește la baza copacilor și poate fructifica pe tot parcursul anului.
Puiul pădurii (Laetiporus sulphureus by Marjan Kustera), este o specie de ciupercă saprofită și parazită în același timp, comestibilă în stadiu tânăr. Datorită aspectului "unic", se numără tot printre ciupercile "inconfundabile".Se spune că aceste ciuperci rcoltate de pe copaci ca salcâmul, chiparosul sau de pe rășinoase, pot provoca tulburări gastrice;  pe când recoltate de pe alți copaci sunt perfect comestibile.
Schizophyllum comune, este o ciupercă foarte răspândită atât pe teritoriul țării noastre cât si pe toate continentele lumii, este o specie saprofită, fără nici un interes culinar datorită dimensiunilor sale reduse și datorită răspândirii sale globale, este probabil cea mai studiată ciupercă posibilă. Ușor de recunoscut, are puterea de a reînvia după câte o perioadă secetoasă.

Cu toate că uneori vom mai găsi prin pădurile de salcâmi și specii de Agaricus, Macrolepiota procera, Ganoderma lucidum, Trametes hirsuta, Trametes versicolor sau poate și alte specii de descompunere a materialului vegetal, nici una nu este specifică acestui copac, ca atare acestea vor fi doar specii ocazional întâlnite. Am întâlnit și idea cum că unele specii de zbârciogi ar putea fi întâlniți în astfel de condiții, dar crescând pe lângă o astfel de pădure, vă spun că nu am întâlniti niciodată aceste ciuperci pe sub salcâmi.

4 comentarii:

  1. Nu ştiam că salcâmul este o specie invazivă!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Este; a fost amintit acest aspect deja de catre Calinescu prin 1941, nu e ceva recent de acuma.

      Ștergere
  2. Sunt pasionat de ciuperci si intotdeauna simt nevoia sa corectez eroari legate de informatii gresite despre ciuperci.
    Deci: Pe salcami cresc, Pleurotus Ostreatus si Laetiporus sulphureus, iar pe sub salcami: Buretele de prun (Entoloma clypeatum) si ciuperci agaricus. Eu pe cele enumerate le consider valoroase.
    Noi mancam Tricholoma terreum de vreo 300 de ani si la fel toti zbarciogii grasi(Gyromitra esculenta, infula, fastigiata). Si copii si batrani.
    Multe din ciupercile valoroase "se descopera" acum ca sunt otravitoare.
    Otravitoare sunt doar informatiile false pe care si voi le raspanditi !!!
    Curand vor fi comestibile doar ciupercile pe care le comercializeaza "Ei"
    Micena Pura

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Salut, să înțeleg că, sunt bune de mâncat ce se găsesc pe salcâm, în urmă cu 2 zile am găsit pe un salcâm foarte mare undeva la 4 gk de burete dar mia fost oarecum sa le iau pentru ca nu cunosc în totalitate. Dar știu zona și pot să le recoltez

      Ștergere