Cum se culeg ciupercile?

Cutting the mushrooms

Zi de zi ieșim să adunăm ciuperci. Dar cum ne protejăm zonele "doar de noi știute", ca acestea să ne rodească și după următoarea ploaie sau în următorul sezon? În ziua de azi, nu cred că mai există locuri neumblate prin pădurile noastre, de acea păstrând pentru noi locația ciupercilor găsite, nu o văd ca și o opțiune în protejarea acestora. În schimb modul în care ne culegem ciupercile, în mod sigur,  poate favoriza protecția lor ...

iar dacă transmitem mai departe aceste învățături; instruind și vecinii noștrii care ne-ar putea vizita locurile, pe termen lung ar duce la recolte mai bogate pentru noi toți și implicit la perpetuarea ciupercilor.

Scoaterea ciupercilor

În cadrul micologiștilor există două școli, (tabere, curente ... sau spuneți-le cum doriți) în ceea ce privește recoltarea ciupercilor; și nu de puține ori s-au soldat cu scandal discuțiile pe această temă. De accea nu o voi ignora nici eu și o voi prezenta și vouă. Una dintre școli este adeptul filosofiei cum că ciupercile trebuie tăiate de cât mai aproape de locul în care se unesc cu substratul; pe când cealaltă școală este adeptul filosofiei cum că ciupercile trebuie astfel mânuite (mișcate și răsucite) încât să se elibereze de miceliul care le "leagă" de substrat. Argumentul celor din urmă fiind motivat prin faptul că ciotul de ciupercă rămas va putrezi și prin asta va infecta miceliul ciupercii. Acest motiv fiind absurb dacă luăm în considerație faptul că orice ciupercă va putrezi implicit dacă nu este "recoltată" de om sau animal.

Cu toate disputele trecute și viitoare pe această temă; sincer; nu prea contează care metodă o alegem din cele două menționate mai sus; la fel, cum nu contează de exemplu pentru un măr cum culegem merele sale. Deoarece nu metoda de culegere în sine este importantă, ci considerațiile ecologice de care ținem sau nu seama la recoltare; iar cel mai important aspect în cazul ciupercii este dacă ciuperca a ajuns la maturitate și a reușit să își răspândească sporii sau nu. Un ciupercar va "răni" ciuperca și fără să vrea: prin tasarea solului pe care calcă, prin deranjarea solului sau a frunzelor căzute prin care miceliul își duce traiul ... dar cu cât această intruziune este mai mică, cu atât mai mult protejăm ciuperca noasră.

Mai nou; eu, personal; folosesc tehnica tăierii ciupercilor culese, bine-nțeles, acolo unde această tehnică este practicabilă; tocmai pentru a minimiza "deranjarea" miceliului ciupercii. Dar, mă repet, aceasta nu e posibilă întotdeauna și mai ales cazul ciupercilor de a cărei identitate nu sunt 100% convins. În astfel de cazuri se cere ca să păstrăm cât mai multe din elementele caracteristice ale ciupercii, iar dacă aceasta are volvă sau bulb îngropat, nu se poate scoate fără a deranja miceliul. Totuși, ciuperca odată scoasă, locul acesteia se acoperă atent înapoi cu pământ pentru evitarea uscării miceliului.

Vă spuneam mai sus cum că ar trebui să ne instruim și vecinii în a  proteja ciupercile. Putem face asta prin sfătuirea acestora pentru următoarele:

• să nu culeagă ciuperci de genul Gălbiorilor, a Flocoșelușui, Trâmbițelor  sau alte ciuperci de talie medie care au pălăria mai mică de 2 cm diametru. Similar, ciupercile de natura Hribilor, Râșcovilor, Vinețicilor, Champignioanelor sau alte ciuperci de talie mare care au diametrul pălăriei mai mică de 4 cm. Aceste mărimi sunt cerințe ale legislației în vigoare, dar din păcate "brațul" legii nu verifică și aplicarea acestora.
• dacă se culeg ciuperci dintr-o colonie sau grup, niciodată să nu culegem toate ciupercile; în totdeauna să se încerce a se lăsa 50% din exemplarele mai mici, indiferent de dimensiune acestora.
• dacă ciuperca crește în perechi, să culegem doar una dintre ele (specific de obicei Gălbiorilor).
• să se adune cupercile într-un coș sau alt "recipient" cu "pori" mari, deoarece și aceasta va permite dispersia sporilor pe măsură ce culegătorul avansează prin zona în care recoltează.
• să se încerce identificarea ciupercilor fără desprinderea lor. Cele mai multe persoane prima dată "recoltează" ciuperca și abia apoi încearcă identificarea acesteia. Identificând-o fără recoltare, permite ciupercilor necomestibile sau otrăvitoare să nu fie distruse și ca atare să fie protejate.
• pe cât posibil a se curăța și dispersa aceste reziduuri rezultate, într-un habitat similar sau chiar la fața locului. Curățarea la fața locului, pe lângă faptul că ne va păstra ciupercile curate, asigură în același timp și o "dispersie teritorială" a sporilor.

Cu câteva mici excepții (cazul ciupercilor invazive, Gheba de miere), aceste "reguli" enumerate mai sus ajută și susțin diversitatea micologică. Ciupercile având un rol crucial în reciclarea materialului vegetal, în pregătirea solului pentru recoltele viitoare, precum fiind și sursă importantă de hrană atât lumii animale cât și omului. Respectarea acestor indicative vă va permite recoltări ulterioare, recreere și bucurie în aer liber, precum o conștiință curată.