Urechea de iepure (Otidea onotica)

Otidea onotica

Pe cât de inocent pare, pe atât de "devastator" poate fi colonia de iepuri, odată ce e scăpată de sub control. Dacă aveți grădină pe la țară, unde gardul împrejmuitor este cum este, știți bine despre ce vorbesc. Dar tocmai din acest motiv există vulpea, lupul ... vânătorul ... pentru ai ține sub control. Din păcate, cel din urmă prădător este și cel mai feroce; deoarece obsesia sa de a controla toate, va duce într-un final la dispariția tuturor speciilor; întrucât ...

acestea, la urma urmei sunt interdependente. Și dacă tot vorbim de iepuri, știți ce formă au urechile iepurilor, nu? Arată exact ca aceste ciuperci: Urechi de iepure (Otidea onotica); asimetrice, alungite, translucide ...

Avem două vorbe din bătrâni foarte vehiculate și oarecum interconectate una cu cealaltă: "Răsar ca ciupercile după ploaie" respectiv "Se înmulțesc ca iepurii". Ambele citate fac referire la viteză și număr, dar în ciuda acestei legături aparente între iepuri și ciuperci; în mod ironic; ciuperca noastră nu are a face cu nici una dintre ele, deoarece este foarte rar întâlnită și chiar și atunci doar solitar sau doar în grupuri mici.

Urechea de iepure (Otidea onotica), este o ciupercă Europeană ce apare ocazional de-a lungul potecilor din pădurile de fag, solitară sau în grupuri mici. Se presupune că potecile din aceste păduri, ar avea ceva special, deoarece ciupercile din ordinul Pezizales preferă aceste zone în detrimentul altora. Poate densitatea mai compactă a solului din aceste zone, poate densitatea variazbilă a solului, poate "impuritățile" care ne scapă în aceste zone ... cine știe cu exactitate? Dar cert este că sunt preferate de aceste ciuperci, printre care și de Otidea onotica.

Cunoscut în limbajul comun ca Hare's Ear (Urechea iepurelui), în mod ironic, această ciupercă își leagă numele de un cu totul alt animal. Astfel Otidea este o referință la forma ca de ureche a ciupercilor din acest gen, iar epitetul de onotica, în care prefixul ono- înseamnă măgar, asin. Și astfel ciuperca s-ar denumi Urechi de măgar; acum care denumire o preferați, depinde doar de voi și oricum nu influențează ciuperca, care va crește oricum dacă o protejăm suficient.

Considerată în general ca fiind o ciupercă necomestibilă (poate datorită rarității sale și a dorinței de a o proteja), este totuși menționată a fi comestibilă și cu proprietăți medicinale în lucrarea Wild Edible Fungi: A Global Overview of Their Use and Importance to People by E. R. Boa. Omul fiind o ființă omnivoră, nu m-ar mira să le încerce pe toate, însă ciuperca pierzând teren în fața "civilizației" pe zi ce trece, recomand la rândul meu protejarea sa, iar dacă o întâlniți, admirați-o, dar nu o culegeți. Protejați-o!

Descrierea ciupercii:

Regnul: Fungi

Diviziunea: Ascomycota

Clasa: Pezizomycetes

Ordinul: Pezizales

Familia: Pyronemataceae

Genul: Otidea

Specia: Otidea onotica

Sinonime: ---

Specie protejată: protejată

I	II	III	IV	V	VI	VII	VIII	IX	X	XI	XII

•••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••

Aparatul fructifer (apothecium): de până la 3-10 cm lungime și 2-5 cm lățime, de formă alungită și descentrată față de "picior", înclinată, cu o parte mai scurtă și mai "nedezvoltată", cu marginea răsfrântă spre interior; seamănă cu urechea de iepure (sau măgar). Suprafața internă netedă, de culoare gălbui-portocalie, de multe ori cu tentă de roz, suprafața externă de aceași culoare, catifelată.

Culoarea sporilor: albă
Sporii: de formă elipsoidală, 12-14x6-7 microni, în general fiecare spore conținând și 2 "picături" de ulei. Asciile în general sunt de 170x11microni și conțin câte 8 spori fiecare.

Piciorul (peduncul): dacă există, este mic (1 cm) și rudimentar, de culoare albicioasă.

Carnea:  de culoare gălbuie, dar ca și consistență unii spun că ar fi sfărâmicioasă, alții cum că ar fi elastică și ceroasă.

Gustul și mirosul: fără miros sau gust specific.

Distribuția: specie saprofită ce crește pe sol, de-a lungul potecilor din păduri (în speță de fag) sau pe la marginea pădurilor, unde crește solitară sau în grupuri răzlețe, din primăvară până la începutul toamnei.

Comestibilitatea: necomestibilă

Specii asemănătoare:

•  Otidea bufonia - în general formează aparat fructifer mai mare și mai închis la culoare.
• Otidea cochleata - are culoare mai intensă și dimensiuni mai mici.