Lăptuca dulce (Lactarius volemus)

Lactarius volemus

Dacă ai cules vreodată ciuperci "de unul singur", inevitabil ai ajuns să pui mână pe cel puțin o carte sau publicație de specialitate, pentru a identifica vreo ciupercă întâlnită. Și nu știu cum se face, dar de fiecare dată când cauți după o ciupercă de identificat, asta nu se identifică exact cu ciupercile prezentate în publicația, cartea deținută. Este foarte frustrant să fi la specia corectă dar ciuperca ta să arate puțin altfel și să îți creeze un sentiment de nesiguranță ...

Am întâmpinat cu toții astfel de situații, nu? Ei bine, duminică am pățit exact invers. Ciuperca întilnită era leit cea din carte; o asemănare mai bună nici că se putea. Am fost foarte fericit să o identific încă dinainte să ajung la ea și să o pot studia în detalii. A fost vorba de Lăptuca dulce (Lactarius volemus). Este drept, că este considerată o ciupercă pentru începători, dar chiar și atunci ar fi putut prezenta nuanțe care să o prezinte altfel ca și în carte ... dar ea a fost copia fidelă a "virtualului".

Lactarius volemus

Ciuperca face parte din familia Russulaceaelor, familie foarte apreciată atât pe ramura speciilor de Russula cât și cea a speciilor de Lactarius și cunoaște o largă răspândire în toată emisfera nordică. Este o ciupercă care în Europa și America este colectată mai mult de către amatori, dar care este foarte comercializată și apreciată în Asia.

Un studiu recent (2001) a arătat că această ciupercă produce cel puțin nouă forme de sterol, dintre care trei au fost necunoscute științei până la acest studiu. Autorul acestui studiu susținând idea cum că astfel de compuși se mai găsesc doar la coralii marini și bureții de mare, iar în cazul ciupercilor sunt extrem de rare. Lăptuca dulce (Lactarius volemus), pe lângă acești steroli, produce și diverși compuși de voletimol, care apare în zaharuri ca glucoza, fructoza, galactoza ... Ba chiar mai mult, produce inclusiv poli-isopren, (cauciu sintetic).

Cu toate că ciuperca mea era ca "ruptă din carte", există și varietăți ale acesteia, una dintre ele fiind Lactarius volemus var. flavus, care se găsește sub stejarii și coniferele din Texas până în Tennessee și Alabama (America de Nord) și prezintă o culoare galbenă atât pe pălărie cât și picior.

Descrierea ciupercii:

Regnul: Fungi

Diviziunea: Basidiomycota

Clasa: Agaricomycetes 

Ordinul: Russulales

Familia: Russulaceae

Genul: Lactarius

Specia: Lactarius volemus

Sinonime: -------

Specie protejată: comună

I	II	III	IV	V	VI	VII	VIII	IX	X	XI	XII

•••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••

Pălăria: 3-18 cm, foarte mare şi cărnoasă, la început convexă, apoi din ce în ce mai plată şi la deplină maturitate devine ca o pâlnie cu marginea iniţial răsfrântă spre picior şi apoi se îndreaptă şi devine ondulată. Cuticula este netedă, mată şi aproape uscată, colorată de la portocaliu-gălbui la brun-roşcat, cu pete mai închise, în special în mijloc.

Lamele: sunt dese, cărnoase şi nu prea înalte, uşor decurente; de multe ori ramificate către marginea pălăriei; de culoare de la galben-crem la ocru palid.Se pătează în maroniu de la apăsare datorită latexului.

Culoarea sporilor: albă

Piciorul: 5-10 cm lungime și 0,5 - 3cm grosime, este catifelat, bont, puternic, cilindric şi uşor subţiat la bază; de aceeaşi culoare cu pălăria, este într-o nuanţă mai palidă şi câteodată gălbui în partea superioară. Odată cu maturitatea poate să devine goală pe interior.

Carnea: albicioasă, destul de compactă, dar foarte friabilă, cu miros caracteristic de hering în special la exemplarele mature şi cu un gust dulce (miros ce dispare după tratamentul termic). Când este tăiată emană un suc foarte gros, alb şi dulceag, iar cu timpul acest latex începe să se coloreze în brun.

Distribuția: specie micorhiză cu stejarul și alte foioase de esență tare dar și cu conifere, solitară în zonele cele mai umede din pădurile de foioase şi de conifere, la munte. În sezon de vară și toamnă.

Comestibilitatea: comestibilă

Specii asemănătoare:

• Lactarius corrugis care când ciuperca este tânără, pălăria cel mai des este acoperită de un strat, foiță fină, albicioasă sau gri, iar la maturitate pălăria devine foarte ondulată (de unde și numele).
• Lactarius hygrophoroides care este și ea asemănătoare, dar are lamele mai distanțate și latexul nu se colorează în maroniu.
• Lactarius subveșutinus este și ea asemănătoare dar fără mirosul de pește caracteristic și latexul ce se colorează în maroniu.
• Lactarius lamprocystidiatus se poate distinge de Lactarius volemus doar cu ajutorul microscopului, diferențele sunt de nivelul sporilor. Spre norocul nostru, este o specie din Papua Noua Guinee, așa că este puțin probabil să o confundăm "acasă" în România.