Pălăria șarpelui verzuie (Chlorophyllum molybdites)

Chlorophyllum molybdites

Mai zilele trecute îmi atrăgea atenția un amic, cum că prezint (și) ciuperci străine teritoriilor noastre, în timp ce "acasă" avem destule specii încă neprezentate. Voi ce părere aveți? Ar trebui să mă concentrez doar pe cele pe care le găsim "acasă"? Atunci să vă întreb ce înseamnă pentru voi acasă? Romania? Suntem români doar dacă trăim în România? Personal, am fost foarte bucuros să aflu că am cititori și din statul New York, SUA, ...

iar pentru că acest domn trăiește în SUA, credeți că este mai puțin român ca noi? Pentru fiecare dintre noi, "acasă" este locul în care trăiește și se simte bine; și atunci vă întreb cum ar trebui să înțeleg termenul de "acasă"? Să exlud aceste persoane și să mă adresez exclusiv "românilor"? Dar acesta este un alt termen la fel de vag, deoarece dânsul este foarte mândru că vorbește limba română și că întâlnește informații despre ciupercile "din jurul casei" și în limba sa maternă. Și atunci cum stă treaba? ...

Dar să lăsăm politica deoparte, nu este treaba noastră și să revenim la oile (ciupercile) noastre. Din "patriotism", astăzi m-am gândit să vă prezint tot o ciupercă "străină" și anume: Pălăria șarpelui verzuie (Chlorophyllum molybdites); ciupercă care începând cu anul 1983, a înregistrat de către Asociația Micologică Nord Americană; nu mai puțin de 135 de cazuri de intoxicație (și ne referim doar la cazurile care au fost anunțate și dovedite privind consumul ciupercii C. molybdites). M-am oprit la această ciupercă, deoarece este extrem de periculoasă și foarte ușor confundabilă cu atât de aprecitele Pălăria șarpelui (Macrolepiota sp.), de care singura caracterisitică ce o deosebește este culoarea sporilor.

Imaginea, deși destul de slabă calitativ, este singura pe care am găsit-o, care să redea în același timp și aspectul ciupercii și caracteristica sa de bază, după care putem recunoaște foarte ușor această ciupercă. Oricum; și în această imagine se poate observa asemănarea perfectă a ciupercii cu ciupercile din genul Lepiota, cu care se și înrudește dealtfel. Denumirea de Chlorophyllum vine din greacă și înseamnă "cu lame verzi", care dealtfel este un termen greșit, deoarece nu lamele ciupercii sunt de culoare verde, ci sporii pe care îi dezvoltă. Ca atare pentru identificarea ciupercii este îndeajuns să verificăm culoarea sporilor prin metoda amprentării pe care deja v-am prezentat-o (asta în cazul în care ciuperca este tânără și are lamele încă albicioase, dacă deja este verde, treaba este clară).

Simptomele ciupercii sunt simptome specifice intoxicației cu muscarină (gastrointestinale), în sensul că se manifestă prin simptome ce apar între 30-180 minute de la ingestie și pot persista până la 6-7 ore de manifestări prin: vărsături, diaree, crampe stomacale, transpirație abundentă. Din cele 135 de cazuri cunoscute doar una singura s-a soldat cu deces; dar nu este motiv de bucurie, ca atare recomand evitarea acestei ciuperci. Cunoaște-ți vorba "Norocul nostru - ghinionul altora" este perfect aplicabilă în acest caz, deoarece această ciupercă trăiește (până în prezent) doar în America. Dar doresc să insist asupra ei deoarece niciodată nu se știe când va răsări și pe la noi ...

Ca o paranteză aș mai aminti, că în ciuda toxicității sale (dovedite), sunt persoane care susțin comestibilitatea sa cu respectarea anumitor condiții: ciuperca trebuie să fie tânără (lamele să fie albe) și să fie tratată termic cel puțin 20 de minute (ca și în cazul zbârciogilor). Aceste persoane descriu gustul ciupercii ca fiind foarte asemănător cu cel al ciupercilor din genul Lepiota (cele comestibile).

Descrierea ciupercii:

Regnul: Fungi

Diviziunea: Basidiomycota

Clasa: Agaricomycetes 

Subclasa: Homobasidiomycetidae

Ordinul: Agaricales

Familia: Agaricaceae

Genul: Chlorophyllum

Specia: Chlorophyllum molybdites

Sinonime: Agaricus molybdites, Lepiota molybdites, Leucocoprinus molybdites, Macrolepiota molybdites, Lepiota morgani

Specie protejată: comună

I	II	III	IV	V	VI	VII	VIII	IX	X	XI	XII

•••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••

Pălăria:10-30 (40) cm, convex-conică când ciuperca este tânără și aplatizată la maturitate. Uscată și netedă inițial, rapid va dezvolta niște solzi roșiatic-maronii, mai ales pe partea centrală a pălăriei. Sub solzi, pălăria este albicioasă.

Lamele: libere și dese. Albe când ciuperca este tânără, dar se vor colora în verzui de la sporii maturi.

Culoarea sporilor: verzuie

Piciorul:5-25cm lungime, 1,5-2,5cm grosime, mai mult sau mai puțin cilindrică, uneori cu baza puțin mai pronunțată. Netedă și femă, albă (la bătrânețe se va decolora într-un maroniu). Cu inel dublu persistent.

Carnea: de culoare albă (se va oxida în roșiatic sau maroniu în picior la exemplarele mature), destul de groasă. Fără miros sau gust caracteristic.

Distribuția:specie saprofită ce crește în grupuri medii și mari, pe pajiști, păsuni, curți, parcuri, locuri ierboase unde va forma cercuri mari în sezon de vară-toamnă. Este specifică Americii de Nord.

Comestibilitatea: toxică

Specii asemănătoare:

•  Chorophyllum brunneum, este o specie comestibilă, ce se aseamănă întru-totul cu C. molybdites, diferența între ele constând cu preponderență în zona climatică preferată. C molibdites rpeferă zonele mai reci pe când C. brunneum preferă zonele mai calde (pe sub chiparoși și eucalipți).
• Chlorophyllum rachodes, este tot o specie comestibilă, diferența față de C. molybdites este tot de natura detaliilor neglijabile (bulb mai puțin pronunțat). De aici se se poate vedea și de ce se poate confunda ușor cu specii comestibile.
• Amanita thiersii este un alt posibil candidat pentru confuzie, dar acesta prezintă un picior păros/flocos, pe când C. molybdites are un picior neted.
• speciile de Lepiota și Macrolepiota se aseamănă și ele cu C. molybdites, cu diferența că lamele acestora nu se va colora in verzui.