Coșârca roșie (Clathrus ruber)

Clathrus ruber

Cei ce avem copii mici, (mă refer exclusiv la bebeluși) oferim acestora în permanență jucării fel și fel a căror denumire de multe ori nici nu o cunoaștem. De cele mai multe ori ne referim la ele ca "zdrăngănici". Vă sună cunoscut acest termen? Aceste jucării sunt astfel concepute, încât să nu rănească copii; ele au o "carcasă" mai mult sau mai putin cauciucată și sunt parțial umplute cu biluțe de plastic, care prin mișcarescot sunete ce atrag atenția copiilor, ciuperca Coșârca roșie (Clathrus ruber) este ...

o astfel de jucărie a naturii. Ea nu seamănă cu nici o altă ciupercă și la prima vedere ești tentat a crede că este una din jucăriile copiilor mai sus descrise. Această confuzie este cu atât mai probabilă cu cât ciuperca de multe ori răsare chiar în curtea omului.

Coșârca roșie (Clathrus ruber) face parte din familia Phallaceae-lor ca de altfel și Bozuzul (Phallus impudicus) și răspândirea sporilor se bazează pe aceleași metode "cadaveristice". Dacă Bozuzul își expune sporii în exterior, C. ruber le dezvoltă în interiorul cavității, astfel asigurându-se că sporii nu se vor pierde pe lângă ciuperca mamă, ci insectele vor "munci" pentru a le răspândii. Dacă în cazul Bozuzului, acești spori se lipesc în gerenral de picioarele insectelor, muștelor; în cazul C. ruber, ele au șanse sporite de a se atașa de corpul, aripile insectelor și nu doar pe picioarele acestora.

Ciuperca se aseamănă cu speciile de Bozuz nu doar sub aspectul de atragere a insectelor și răspândire a sporilor ci și din punct de vedere a diferitelor stadii de dezvoltare. Astfel, își începe ciclul de viață sub forma de ou, (ou presupus a fi comestibil, dar eu personal nu cred că o voi încerca) stadiu în care după cum puteți vedea în imaginea de mai sus, se pot distinge deja foarte clar "brațele" ciuperci, precum suportul vâscos, mirositor, în care se vor dezvolta sporii; urmând ca mai apoi ciuperca să spargă acest ou și să se ridice deasupra solului sub forma acestui "coș" închis.

Prima sa ilustrare datează din 1560 și este făcută de către Conrad Gesner, dar o descriere știițifică despre ea a apărut abia in anul 1729 publicat de către Pier Antonio Micheli, iar denumire sa de azi datează din 1801 și este atribuită lui Christiaan Hendrick Persoon. Denumirea de Clathrus semnifică cușcă, pe când epitetul de ruber se trage de la culoarea roșie.

Descrierea ciupercii:

Regnul: Fungi

Diviziunea: Basidiomycota

Clasa: Agaricomycetes 

Ordinul: Phallales

Familia: Phallaceae

Genul: Clathrus

Specia: Clathrus ruber

Sinonime: Clathrus cancellatus, Clathrus flavescens, Clathrus nicaeensis, Clathrus ruber var. flavescens.

Specie protejată: comună.

I	II	III	IV	V	VI	VII	VIII	IX	X	XI	XII

•••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••

Aparatul fructifer: 5-15 cm diametru, 6-12 cm înălţime. La început estec a un ou, moale, gelatinos, învelit într-o coajă fragilă albă. Pe măsură ce se maturizează, învelişul se deschide în partea superioară şi începe să apară la suprafaţă exoperidiul, care este format dintr-o reţea globulară, foarte complicată şi de culoarea roşie ca a coralului, cu zimţi, deşi într-o nuanţă mai deschisă. Ramurile din care este formată reţeaua, pătrate în secţiune, sunt complet goale în interior şi foarte fragile. Suprafaţa, lucioasă şi mucilaginoasă, emană un miros fetid, respingător, care se poate simţi de la mare distanţă. Exoperidiul are un colorit variabil între roşu-viu şi roz. Reţeaua poate fi uneori întreruptă sau incompletă.

Piciorul: Volvă de la bază este membranoasă şi se prelungeşte în pământ cu un fel de rizom foarte ramificat. Este de culoare albă.

Carnea: Gleba se reduce la câteva mici granule negricioase.

Distribuția: specie saprofită ce crește solitar sau în grupuri cu câteva exemplare în apropiere de resturi lemnoase, rumeguș, crengi în descompunere; creşte în locurile ierboase, pe pajiști, gazoane, în curți, sau păduri de foioase, în locuri relativ umede, de la şes la deal, aproape tot anul (din primăvară până la final de toamnaă).

Comestibilitatea: necomestibilă.

Specii asemănătoare:

•  este o specie de ciupercă care nu se poate confunda cu alte specii de ciuperci.