Văloasa delicată (Cortinarius gentilis)

Cortinarius gentilis

Există o "boală" a cărui nume îmi scapă, dar a cărui efecte și manifestări o cunoaștem cu toții. Este vorba de boala cauzată de fetița "inocentă" de 18+ anișori, care se mărită din "dragoste" cu "flăcăul" de nici 50+ ani, dar "putred" de bogat și pe care aceasta o lecuiește de partea sa "putredă" în doar câțiva anișori, fără ca cel din urmă să-i fie recunoscător măcar. Ciuperca noastră de astăzi, Văloasa delicată (Cortinarius gentilis), este asemenea acestei fetițe...

pe cât de delicate, pe atât de fatale si poartă un nume ce nu poate fi privit decât în mod ironic. Văloasa delicată (Cortinarius gentilis); întrucât face parte din liga celor 16. Ciupercile Cortinarius și-au primit numele  după caracteristica lor principală de identificare, și anume prezența cortinei, a vălului ce unește pălăria cu piciorul, văl prezent la exemplarele tinere, dar poate fi trecător la exemplarele mature. În general sunt considerate a fi ciuperci toxice, dar și această grupă își are excepțiile comestibile.

Văloasa delicată este asemeni Pălăriei nebunului (Cortinarius orellanus), în sensul că se crede (s-a crezut) că ar conține un nivel letal din toxina orelanină. În fapt conține mai multe tipuri de toxine, în cantități mai mari sau mai mici, dar a căror prime manifestări încep abia după 36 de ore, uneori ajungând chiar pâna la peste 3 săptămâni de la ingerare (depinde de cantitatea de ciuperci consumate), identificarea cauzei fiind fără speranță. Chiar și atunci, manifestările sunt comune, nespecifice: crampe, dureri musculare, dureri de cap, sete, urinări dese ... Abia mai târziu apar semne specifice disfuncționalității rinichilor, cauzate de aceste toxine, manifestate prin reducerea masivă a urinării, pentru ca în final să se instaleze insufuciența renală.

Chiar dacă este o ciupercă otrăvitoare care își ia și ea tributul dintre ciupercari, cazurile de deces au fost relativ puține, (circa 15% dintre cei ce au consumat această ciupercă), asta chiar și în perioada în care transplantul de rinichi și dializa încă nu existau ca și opțiuni. Cu toate că nu avem încă un antidot acestei toxine, intervenția medicală acordată la timp, poate ajuta în foarte mare măsură la reducerea cazurilor de deces, care în zilele noastre sunt extrem de rar atribuite acestei ciuperci.

Chiar dacă ciupercile din grupul Cortinaceae sunt ușor de recunoscut, uneori ne mai pot scapă și vor ajunge inevitabil în coșul cu ciuperci proaspăt culese. O altă metodă de a recunoaște ciupercile Cortinarius otrăvitoare este una mai științifică și se bazează pe ajutorul lămpii cu ultraviolete. Toxina orelanină crează un efect de fluorescență, de strălucire, dacă este analizat sub lampa cu ultraviolete. Acest procedeu nu va elimina orice ciupercă otrăvitoare, dar va reduce riscul intoxicației cu una dintre cele mai periculoase toxine: Orelanina.

I	II	III	IV	V	VI	VII	VIII	IX	X	XI	XII

Caracterizarea ciupercii Cortinarius gentilis:

Pălăria: de 2.5-5cm diametru, bombată, cpnică la început, se aplatizează odată cu vârsta, cu suprafață umedă, netedă, de culoare portocaliu-maronie, ce pălește cu vârsta.

Lamele: atașate de picior, ușor distanțate, largi, de culoare gălbui-maronii, se se colorează in maroniu-ruginiu odată cu vârsta. Spori de culoare maron-ruginie.

Piciorul: 2,5-7,5 cm lungime si 3-5mm grosime, mai mult sau mai puțin cilindric, gălbui-portocaliu-maroniu, cu o zonă inelară sesizabilă și văl trecător. Vălul este de culoare gălbuie.

Carnea: de culoare gălbui-maronie, relativ fragilă, fără gust specific și cu un miros ușor ca de ridiche.

Distribuția: este o ciupercă rară, specie micorhiză în parteneriat cu conifere, specifică Europei și Americii de Nord, întâlnită solitar sau în grupuri de la începutul verii până la sfârșitul tomnei, în zona de munte, pe soluri acide sub conifere.

Comestibilitatea: otrăvitoare

Sinonime: Telamonia gentilis, Hydrocybe helvola, Agaricus helvolus, Agaricus gentilis, Lepiota helvola.