Morărița (Clitopilus prunulus)

Clitopilus prunulus

Ehei... și ce vremuri; ar spune unii (știu eu cine); mai rețineți ce tânără era Mirabela Dauer, când a lansat a sa Morariță? Eram băiețandru pe vremea aceea, dar refrenul îl cânt și azi fără probleme; mai ales partea cu "... țac.țac, țac...". Și deși Mirabela nu are nici o legătură cu subiectul nostru de azi; a sa Morăriță în schimb are ceva mai mult, deoarece ciuperca noastră de azi este Morărița (Clitopilus prunulus), care ca și denumire deși ar face trimitere către pruni, prune, ...

însă nu are nimic a face cu aceste fructe nobile atât de apreciate de către co-cetățenii noștri ce posedă câte-un cazan sub presiune racordat la o serpentină cu răcire ...; care în prag de iarnă se "așază" la gura sobei pentru a aduna picur cu picur sudoarea prunii; leacul tuturor bolilor și elixirul tinereții. Iar cum noi ne dorim a fi pururea tineri și cum nimeni nu ne-a comunicat măsura, consumăm această licoare, cană după cană, "pân' ce"  devenim copii de țâță (îngăimăm fără noimă și uităm ce înseamnă "a merge") ...

Nu, ciuperca nu are nimic a face cu toate astea; o numim Morăriță pentru mirosul și aspectul său făinos. Mirosul său este specific, unii spun că ar fiputernic făinos, alții susțin că ar semăna mai mult cu mirosul îmbâcsit a morilor bătrâne, iar alte păreri susțin un miros ce amintește oarecum a castraveți. Dar indiferent cum ar fi, acest miros este trecător și dispare odată cu tratamentul termic al ciupercii. Pălăria ei este deasemeni făinoasă, în sensul că este acoperită  cu o pulbere albă, de unde i se trage și epitteul denumirii de prunulus (pruinose).

Morărița (Clitopilus prunulus) zis și Buretele de mușchi, ca și ciupercă este una relatic ușor de identificat, deoarece prezintă câteva elemente caracteristice: spori de culoare roz-somon; o pălărie albicios-cenușie, uneori cu margini vălurite, acoperite cu o pulbere albă; lame albe decurente, care cu timpul vor lua culoarea sporilor; mirosul făinos caracteristic. La nivel mai adânc, sporii acestei ciuperci sunt unici, dar din punctul nostru de vedere (ciupercar amator) este irelevant. La o analiză superficială, s-ar putea confunda cu Bureții de mai (Calocybe gambosa) sau specii de Clitocybe: Pâlnioara de fildeș (Clitocybe dealbata),  Buretele fals (Clitocybe rivulosa), Clitocybe nebularis, dar dacă suntem atenți la perioada de fructificare, la zonele în care acestea apar, mirosul, culoarea sporilor... ciuperca va ușor de ideintificat.

Mushroom tart

Și cum de mult v-am tot neglijat cu rețete de ciuperci, iată una pentru această Morăriță delicată. Ingrediente: aluat suficient pentru o tarta de aproximativ 22cm diametru, vreo 12-15 Morărițe (Clitopilus prunulus), 2 lingurițe de ulei de măsline, sare, piper negru, măcinat, 1 lingură de cimbru proaspăt, tăiat mărunt, 120g de brânză de capră, proaspătă. Modul de preparare: Așezați aluatul într-o tavă de copt, căptușită cu o foaie de copt; apoi folosind o furculiță, înțepați aluatul din loc în loc, până la aproximativ 2cm de la margine. Amestecați într-un castron ciupercile, jumătate din uleiul de măsline și cimbrul tocat. Condimentați după gust cu sare și piper. Așezați acest mixt peste aluatul pregătit, după care radeți brânza de capră peste această tartă astfel încât să acopere toate golurile lăsate de ciuperci. Ungeți cu uleiul rămas partea de sus a preparatului după care introduceți tava în cuptorul preîncălzit la 200 ° C, unde se va coace circa 10 minute după care se reduce temperatura la 160 ° C și se mai lasă circa 20 de minute sau până când aluatul devine auriu și ciupercile sunt fragede. Se va servi la cald. Poftă bună.

I	II	III	IV	V	VI	VII	VIII	IX	X	XI	XII

Caracterizarea ciupercii Clitopilus prunulus:

Pălăria: 3-12 cm diametru, la început convexă, treptat se aplatizează şi la maturitate deplină va fi în formă de pâlnie, cu suprafaţa relativ ondulată, și marginea oarecum laminată. Cuticula este albă şi opacă, acoperită cu o pulbere albă, făinoasă, care la exemplarele mature poate să dispară. Coloritul pălăriei variază între alb și gri-deschis.

Lamele: sunt dese, înguste, decurente mult de-a lungul piciorului şi uşor de separat de pălărie. La început albicioase, se schimbă treptat în roz şi apoi în brun-roz.Spori de culoare roz-somon.

Piciorul: 2-8 cm lungime, 0,5-1,5cm grosime, de consistenţă redusă, deseori aflată în poziţie excentrică, bont, albă sau gri deschis, cu striaţii longitudinale, acoperit de un fel de brumă în partea superioară, iar la bază cu aspect lânos. 

Carnea: este fragedă, compactă şi friabilă; cu gust ;i miros puternic de făină.  

Distribuția: Specie saprofită obişnuită în pădurile de foioase şi de conifere, pe pajişti și zone deschise cu iarbă din Europa și America de Nord. În zone de deal şi de munte, din iunie până la sfârșitul lunii noiembrie. O întâlnim solitar sau în grup, cel mai des sub pini (Pinus muricata)

Comestibilitatea: comestibilă

Sinonime: Paxillopsis prunulus, Agaricus prunulus, Agaricus orcellus, Clitopilus orcellus.

Pentru nostalgici am atașat și melodia Morărița interpretată de Mirabela Dauer așa cum a fost apărut aceasta la vremea ei: