Agaricus bernardii by Fred Stevens |
Este greu să fii șofer iarna, pe drumuri pline de zăpadă, dar anul acesta am avut noroc; iarna blândă și drumarii harnici, ne-au ajutat să avem drumuri curate și uscate. Dar ce înseamnă pe drumurile noastre curățarea zăpezii? Pe lângă plugul care curăță grosier zăpada, se aplica și o mixtură de nisip și sare peste stratul de asfalt. Însă sarea care topește zăpada, nu face bine și asfaltului. Astfel primăvara descoperim că asfaltul n-i se macină și apar o mulțime de gropi, care până atunci n-au existat...
Parcă nimic nou pentru drumurile noastre și totuși ... Dar în orice rău este și un "sâmbure" de bine, nu? Natura în totdeauna găsește o cale... astfel este cazul și acestui exces de sare; împrăștiat pe drumuri sau în alte zone cu urme de sare în sol unde această ciupercă, Champignonul sărat (Agaricus bernardii) vine în ajutorul nostru pentru a "filtra" surplusul de sare. Este ciuperca a cărei dezvoltare necesită prezența sării. Iar partea bună este că acest exces de sare nu e dăunător sănătății noastre; iar mirosul de iod dispare odată cu tratarea termică. Ca atare este o ciupercă comestibilă; a cărei gust aduce oarecum cu cea a Champignonului delicios, și se poate prepara în neumărate feluri.
Pachețele cu ciuperci |
Iar cum de mult nu am mai prezentat vreo rețetă, azi m-aș opri la cea propusă de către cei de la GoodFood, Pachețele cu ciuperci. Ingrediente: 25g de unt, plus extra pentru uns, 1 linguriță ulei de măsline, 1 ceapă mică, tocată mărunt, 1 cățel de usturoi, zdrobit, 350g ciuperci, feliate, 1 mână de pătrunjel, tocat fin, 100ml de smântână pentru gătit, 375g aluat de foitaj,făină, pentru presărat, 1 ou, bătut, 1 linguriță semințe de chimen. Modalitatea de preparare: Încingem untul și uleiul într-o
tigaie. Sotăm ceapa până se înmoaie, apoi adaugă usturoiul și
ciupercile. Asezonăm și lăsăm să se înmoaie timp de 5 minute. Adaugăm
pătrunjelul și smântâna pentru gătit, apoi amestecăm. Restul rețetei o regăsiți pe linkul de mai sus.
Descrierea ciupercii:
Regnul: Fungi
Diviziunea: Basidiomycota
Clasa: Agaricomycetes
Ordinul: Agaricales
Familia: Agaricaceae
Genul: Agaricus
Specia: bernardii
Sinonime: Psalliota bernardii, Pratella bernardii, Fungus bernardii, Agaricus campestris subsp. bernardii, Psalliota ingrata, Agaricus ingratus, Agaricus maleolens.
Specie protejată: comună.
I | II | III | IV | V | VI | VII | VIII | IX | X | XI | XII |
Pălăria: de 7-16 cm în diametru, initial bombată, grosolană, cu marginea
răsfrântă până târziu, se aplatizează cu vârsta, putând fi ușor adâncită
la final. Cuprafața sa este mată,netedă, iar în vreme uscată se crapă
și va dezvolta scame moi. Culoarea initial alba, se decolorează în
maroniu cu vârsta.
Lamele: sunt libere, agglomerate, initial de culoare cenușiu-roză, devin rapid
tot mai închise, pentru ca la final să ajungă maronii-negre.
Culoarea sporilor: maroniu-neagră.
Sporii: de dimensiuni între 5.5-7.0 x 5.5-6.5 µm, netede și alipsoidale, Basidia în formă de măciucă și prezintă patru spori, are dimensiuni de 14-25 x 4-7 μm. Cheilocystidia poate fi cilindrică sau în formă de măciucă, este translucidă și de dimensiuni 17-30 x 4-8 μm.
Sporii: de dimensiuni între 5.5-7.0 x 5.5-6.5 µm, netede și alipsoidale, Basidia în formă de măciucă și prezintă patru spori, are dimensiuni de 14-25 x 4-7 μm. Cheilocystidia poate fi cilindrică sau în formă de măciucă, este translucidă și de dimensiuni 17-30 x 4-8 μm.
Piciorul: 4-7 cm lungime și 3-4.5 cm grosime, este solid, scurt și gros, spre
bază se poate subția ușor. Inelul este fragil și se ridică ca o teacă
peste picior.
Carnea: alba, se oxidează rapidn în roșcat după tăiere; este ferm și gros inițial dar tto mai moale odată cu vârsta.
Gustul și mirosul: are un miros sărat sau iute, gustul este plăcut, fără a fi specific.
Bioacumulări: leagă argintul din sol, motiv pentru care se recomandă atenție zonei din care se culege.
Distribuția: specie saprofită larg răspândită, dar ocazional întâlnită, se găsește în
Europa, America de nord, Asia și chiar Noua Zeelandă, unde crește
solitary în grup sau în cercuri mari din luna Mai până în Noiembrie., in
totdeauna pe soluri unde are acces și la sare. Pe marginea drumurilor,
pe dune de nisip sau pajiști.
Comestibilitatea: comestibilă de calitate bună.
Specii asemănătoare:
- Agaricus bitorquis, nu are miros sărat, carnea sa nu se oxidează roșiatic precum prezintă un inel dublu.
:) Sare mai punem la ciuperci? :)
RăspundețiȘtergereDoar după gustul fiecăruia, nu exagerăm cu ea :)
Ștergere