Caracatița (Clathrus archeri)

clathrus_archeri
Clathrus archeri by Juraj Hermann
"Nu tot ce zboară, se mănâncă!" cred că este vorba din bătrâni cu aplicabilitatea cea mai largă și care se aplică și în cazul ciupercii Caracatiță (Clathrus archeri), deoarece a "zburat" până la noi, tocmai din pădurile Tazmaniei; se spune că ar fi comestibilă, dar ... sunt reticent privitor la ea. Nu pentru că ar fi demonstrată toxicitatea sa, ci mai degrabă datorită mirosului caracteristic care o însoțește. Mergând pe similitudinea cu alte ciuperci din familie; cum ar fi Bozuzul,  ...

despre care se spune deasemenea că ar fi comestibilă dacă este înlăturată gleba, (substanța de suspenie a sporilor); pentru cei care se simt destul de curajoși pentru a o gusta, îi încurajez cu vorba: "După voi! ... Nu, nu. Insist;... doar după ce o încercați voi!".

Având mai puține în comun ca și aspect cu Bozuzul, dar mai multe cu Coșarca roșie; și această ciupercă este una cu un aspect particular (așa cum ne-au obișnuit și suratele sale); și care se bazează și ea aproape exclusiv pe ajutorul muștelor pentru a-și perpetua specia. Datorită aspectului său aparte, a fost mutat dintr-o familie în alta, pentru ca în zilele noastre să fie atașată genului Clathrus, a cărei denumire înseamnă  cușcă; (aspectul ei în stadiu matur nu este tocmai de "cușcă", însă în faza de "eclozare", încă se vede foarte bine asemănarea dintre această ciupercă și suratele sale). Epitetul de archeri, probabil că nu are a face nimic cu arcuirea brațelor ciupercii mature, ci mai degrabă are legătură cu numele arhitectului tasmanian William Archer, cel care a descris-o pentru prima dată.

Ca și în cazul oricărei invazii; invadatorii reușesc să se stabilească, se adaptează rapid noilor condiții de mediu după care încep perpetuarea... ciuperca nu face axcepție de la această regulă, originară din Tasmania și pădurile Australiei, a fost introdusă involuntar în Europa, Asia și America de Nord, unde s-a aclimatizat foarte repede și își extinde teritoriul pe zi ce trece. Este întâlnită destul de frecvent și pe la noi. Ca și o curiozitate recentă însă aș aminti că de curând a fost semnalată și varianta albinoasă a acestei ciuperci. Deocamdată doar din zona Indiei, dar cu siguranță va apărea cât de curând și în alte zone.

Descrierea ciupercii:
Regnul: Fungi
Diviziunea: Basidiomycota
Clasa: Agaricomycetes 
Ordinul: Phallales
Familia: Phallaceae
Genul: Clathrus
Specia: archeri
Sinonime: Lysurus archeri, Anthurus archeri, Aserophallus archeri, Pseudocolus archeri, Schizmaturus archeri, Anthurus sepioides.
Specie protejată: comună.

I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII












•••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••
Aparatul fructifer: în stadiul imatur, forma de ou (are de obicei 4-5 cm în diametru), este moale și albicioasă, Se dezvoltă subteran, apoi se ridică deasupra pământului unde “eclozează” dezvoltând între 4-7 brațe, care pot atinge până la 9 cm și initial sunt unite în vârf. Cu timpul se deschid formând o stea, iar la final se vor rupe căzând pe pământ. Au o textură buretoasă și un colorit pe parte interioară de un roșu mai intens, iar pe partea exterioară mai deschisă , chiar albicioasă.
Gleba:se găsește sub forma unei paste vâscoase, măsliniu negricioase pe partea interioară a brațelor.
Culoarea sporilor: măsliniu-negricios închisă.
Sporii: 3.5-5.5 (7.0) x 1.5-2.0 µm, alungite sau cilindrice, netede și cu pereții subțiri.
Piciorul:brațele se adună într-un pseudo-picior foarte scurt. La bază resturile oului vor forma un fel de volvă.
Carnea: în stadiu de ou, sub cuticula are un start gelatinos, respective brațele neformate, de textură fermă, gleba este măslinie, brațele albicioase.
Gustul și mirosul: în stadiu de ou nu are miros, în stadiu matur are un miros respingător, de carne în descompunere.
Distribuția: specie saprofită originară din Tasmani și Australia, a fost aclimatizată în Europa, Asia, Africa de est și America de nord, unde crește solitary sau în grupuri mici în zone umede și umbrite din păduri de foioase sau conifer, prin grădini, parkuri sau melegare în sezonul cald, din iulie până la finele lui septembrie.
Comestibilitatea: specie comestibilă în stadiul de ou și necomestibilă în stadiul matur. A se consuma doar în condiții extreme din cauza mirosului respingător.
Specii asemănătoare:
  • Clathrus ruber și suratele sale sunt specii similar în stadiul de ou.
  • Aseroë rubra, specie mai mult sau mai puțin asemănătoare.

9 comentarii :

  1. Interesantă formă pentru o ciupercă.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. da, totul depinde de punctul nostru de vedere, cum dorim sa arate o ciuperca .... :)

      Ștergere
  2. Wow, cat e de frumoasa! Si daca as fi fost sigura ca e comestibila, tot nu o mancam... As fi pastrat-o pe post de bibelou... :)))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. natura este extraordinara, trebuie doar sa ne uitam in jur ... :)

      Ștergere
  3. Miroase ca un hoit ! Chiar ieri am văzut o in pădure...

    RăspundețiȘtergere
  4. Se gaseste in catunul Alunul, deasupra lacului Dragan din judetul Cluj. Ciudat a altitudine pt ea.

    RăspundețiȘtergere
  5. Azi am vazut pt prima dată o astfel de ciuperca. Am miscat-o cu un băț pt ca am crezut ca este ceva artificial. 2 brațe s-au rupt f. ușor. Cand am pus-o la loc sa o pozez avea o consistență ca de caracatiță. Grețos.

    RăspundețiȘtergere