Trufa scobită (Tuber excavatum)

Tuber excavatum

Știu bine că nu am de ce mă teme în zonele în care îmi culeg ciupercile, deoarece nu există lupi, urși sau alte animale sălbatice (exceptând omul) de care ar trebui să îmi fie teamă; si chiar dacă ar fi; animalele, instinctiv m-ar ocoli. Dar cu toate astea, de fiecare dată mă trece un fior, la gândul, că poate totuși voi întâlni ceva neașteptat; ceva care să mă pună într-o situație ... jenantă. Sigurul candidat posibil pentru o astfel de întâlnire ar putea fi mistrețul ...

dar chiar și el m-ar ocoli în condiții normale; însă există totuși scenariul negativist, în care mă întâlnesc cu scroafa ce se odihnește la umbră, în adâncul pădurii, cu puii jucăuși prin preajmă și care m-ar lua drept amenințare la adresa purcelușilor ... (dar mai bine să nu mă gândesc la acest scenariu).

Urmă de mistreț

Căutând după Gălbiori, Hribi și alte cele, am remarcat de multe ori urme proaspete ale activității mistreților (de unde și fiorul amintit mai sus). Dar mai presus de teamă, de fiecare dată mă copleșea gândul cum că: ce ar fi dacă aș găsi trufe? (Dacă mai rețineți, vă spuneam cum că porcii au un miros foarte fin în acest sens; iar în trecut erau utilizați în căutarea trufelor.)  Dar imediat trebuie să-mi recunosc cât de nebunesc mi-e gândul, deoarece dacă mistrețul a găsit trufa, în mod cert a și consumat-o și nu a scos-o doar din pământ special pentru mine ...

Trufele (vă spuneam și asta) sunt ciupercile cele mai apreciate datorită mirosului, aromei lor; iar fiind vorba de genul Tuber, nu există excepție; toate sunt comestibile și apreciate. Dar cu toate astea există o ierahizare în cadrul genului, indicând speciile mai valoroase sau "mai puțin" valoroase. În acest articol aș dori să vă prezint una dintre aceste specii de Tuber "mai puțin" valoroase; mai exact; Trufa scobită (Tuber excavatum), care este o ciupercă foarte des întâlnită și de cele mai multe ori prezentată pe piață sub eticheta falsă de Tuber aestivum (care este mult mai scumpă). Pentru a evita a fi înșelați, nu strică să cunoașteți diferențele între ele.

În lipsa câinilor sau porcilor dresați pentru căutarea trufelor, trufele se pot depista "relativ ușor" după prezența Gândacului de trufă (Leiodes cinnamomea) sau a Muștelor de trufă (Suillia spp.). (Dar n-am avut eu norocul ăsta până acum, așa că îmi rămâne doar să visez în continuare.)

Cartofi copți cu aromă de trufe

Continuând tradiția cu care v-am obișnuit, de a vă prezenta rețete; (Trufa scobită (Tuber excavatum) fiind co ciupercă comestibilă) am să vă sugerez și astăzi un mod de a o prepara; care sper să nu dezamăgească nici de data aceasta. Cartofi copți cu aromă de trufe. Ingrediente: 6 cartofi roșii (cei roșii sunt puțin mai tari ca cei albi), 20-30g de trufe (rase mărunt), 2 linguri de smântână, 2 linguri de unt, sare și piper. Modul de preparare: Curățați cartofii de coaja și tăiati drept  partea de jos a cartofului, astfel încât să poată fi așezați în "picioare". Îmbrăcații în folie de aluminiu pentru copt și coaceți-le la cuptor circa 45 de minute la 350 de grade Celsius, după care lăsați-le să se răcească atât căt să puteți lucra cu ele. Tăiați acum partea de sus (ca o pălărie) și scobiți interiorul cartofilor astfel obținuți. Amestecați scobitura de cartofi cu ciupercile, smântâna, sarea și piperul, după care umpleți cavitățile create în cartofi. Așezați înapoi "pălăriile", după care le așezați înapoi în tava de copt; le ungeți cu untul pregătit și le introduceți iarăși la cuptor circa 20 de minute la 400grade Celsius (sau până când primesc o culoare frumoasă aurie). Se servesc calde. Poftă bună.

I	II	III	IV	V	VI	VII	VIII	IX	X	XI	XII

Caracterizarea ciupercii Tuber excavatum:

Aparatul fructifer (Ascomata): de formă sferică neregulată sau diformă, relativ nedetă, cu diametru de 1- 4cm, de culoare maroniu-ocru-portocalie atunci când este proaspăt scoasă din pământ, urmând a se oxida rapid în ocru-brun; prezintă în totdeauna una sau mai multe deschideri ce merg înspre interior, lăsând un gol în corpul ciupercii (de unde i se trage și denumirea).

Peridium: cu o grosime de 200-500 microni, de culoare (în secțiune) gălbui-ocru.

Gleba: este tare, uscată și lemnoasă (ca lemnul de plută), culorat de la ocru la brun-roșcat, cu irizații albicioase.

Mirosul: are un miros plăcut, caracteristic trufelor, dulceag, ca de "porumb fiert", dar care odată cu maturizarea ciupercii devine tot mai înțepătoare. Ciupercile bătrâne putând prezenta un miros ca de "usturoi".

Distribuția: specie micorhiză specific Europeană, asociată în special speciilor de stejar și fag (Quercus ilex, Quercus faginea, Fagus sylvatica, Corylus avellana, Crtaegus monogyna), întâlnită în păduri cu teren calcaros, de la deal la munte (chiar și la 1600m față de nivelul mării). O putem găsim aproape de sufrafața pământului în perioada de la finele primăverii până la finele toamnei.

Comestibilitatea: comestibilă

Sinonime: Tuber fuscum, Tuber alatum, Tuber lapideum, Vittadinion montagnei, Tuber montagnei.