Ciuperci pretutindeni: Antarctica

Robert F. Scott

Antarctica, dacă lăsăm teoria conspirației deoparte, cu al său Hitler și baza sa militară secretă de pe acest continent, tot rămânem cu faptul că acest continent este cel mai sudic și de neatins de pe planeta nostră. De neatins nu datorită distanței față de alte continente ci datorită temperaturilor negative extreme care se înregistrează cu regularitate pe acest continent.

Omenirea a fost și este în continuu atrasă de cea ce e de neatins, Începând cu Adam care a mușcat din mărul cunoa;terii, din dorin'a de a cunoa;te mai mult și continuând până în zilele noastre cu descoperiri zilnice, urmare a acelui măr buclucaș.

Robert Falcon Scott, a fost un om asemeni lui Adam, nu singuratic ci unul care a vrut să cunoască mai mult și se numără printre puținii care se pot mândrii cu faptul că a ajuns în Antarctica și și-a adus contribuția la descoperirea acestui continent. Cu toate astea eu nu nu vreau să vă povestesc despre el. Ce vreau să vă amintesc în legătură cu el este faptul că ajunși în Antarctica, R.F. Scott și colegii săi de expediție și-au ridicat o mică tabără, unde își desfășurau activitatea științifică de cercetare. Ei au ridicat trei mici colibe din lemn, care stau în picioare și zilele noastre și sunt considerate tezaur istoric de către contemporani, fiind rămășițe ale primelor încercări de a cuceri acest continent. 

Aceste colibe, împreună cu tot ce a rămas în urma echipelor de exploratori de-a lungul anilor (haine, conserve, tăieturi din ziare...), servesc azi ca și obiecte cu o valoare inestimabilă ca dovezi ale epocii de aur a explorării Antarcticii. Însă în timp a apărut o problemă. Cei ce se ocupă cu întreținerea acestor vestigii au observat degradarea acestora (scândurile au început să putrezească, lăzile de lemn sau acoperit de pete negre...). Bănuind despre ce este vorba, aceștia l-au contactat pe Robert Blanchette, profesor și cercetător la Universitatea din Minnesota.

Una din specialitățile lui R. Blanchette este de a indentifica ciupercile ce ar putea dăuna artefactelor descoperite în întreaga lume și de a recomanda căi de eliminare a acestora. De-a lungul a 9 ani, timp în care a cules personal mostre din aceste colibe, Blanchette și echipa sa a comparat ADN-ul ciupercilor recoltate din Antarctica cu ADN-ul celor deja cunoscute și astfel a descoperit 3 noi tipuri de ciuperci, care în mod clar sunt diferite de orice ciupercă existentă, care putea fi adusă de către exploratori. Demonstrând astfel că este vorba de specii locale, care rezistă frigului din Antarctica.

Totodată Blanchette speculează cu idea că aceste ciuperci trăiesc pe excrementele pinguinilor și pe mușchi respectiv licheni prezenți pe acest continent.

Pe parcursul studiului acestor ciuperci, Blanchette a observat că una dintre ciupercile descoperite se hrănește cu reziduuri de produse petroliere de pe canistrele de combustibil din aceste locații. De asemenea Blanchette speculează cu idea că această ciupercă ar putea fi pusă în slujba omului pentru a reduce rezidurile de produse petrolere. 

Cei interesați de subiectul de azi, pot citi mai pe îndelete aici.