Sphaerobolus stellatus

Sphaerobolus stellatus by Juraj Hermann

Sunt "ateu" dacă se poate spune așa, deoarece nu cred în superstiții; știu că totodată asta include și religia, deoarece nu poți să crezi în Dumnezeu fără să crezi și în opusul său; iar asta te reîntoarce la superstiții și misticism... e un cerc vicios greu de explicat. Cert este că eu nu cred în Casper... iar partea bună a lucrurilor este că există metode de a testa și teama de fantome a prietenilor "curajoși", (fără însă de a le sări în "spate").

Experimentul este unul foarte simplu și la îndemână. Știți că în fiecare casă, apartament, vilă ... castel; atât structura clădirii cât și mobilierul (de lemn) se "așează" de-a lungul anilor; iar aceasta se manifestă prin diferite pocnituri care se fac auzite mai ales pe timpul nopții când este liniște. Însă aceste zgomote ale nopții sunt aleatorii, nu pot fi controlate; și mai ales nu te poți baza pe ele. De aceea pentru testarea prietenilor "curajoși" putem recurge la un mic șiretlic de genul "Art Attack" (asta ca să fac și o mică paranteză citând răspunsul fiicei mele la întrebarea: "Ce vrei să fii, când vei fi mare? Ea ne răspunde invariabil: Art Attack!").

Dar să ne întoarcem la experimentul nostru. Ca să putem controla aceste "pocnituri în noapte" avem nevoie de 2 unelte: o cutie de carton (cele de pantofi sunt perfecte) și niște ciupercuțe Sphaerobolus stellatus. De ce această ciupercă? Pentru că este o adevărată "mitralieră" la propriu și la figurat; întrucât își răspândește sporii prin aruncarea acestora în "spațiul" înconjurător; dar fiind închise în cutia de carton, acestea vor lovi pereții cutiei, dând naștere unor sunete "neidentificabile" de "curajoșii" noștrii prieteni... și astfel vom putea crerea atmosfera potrivită unei case "bântuite".

Înainte de a trece la descrierea ciupercii, v-aș mai spune câteva cuvinte despre ciupercă. Nu demult v-am prezentat o ciupercă oarecum similară, Pilobolus roridus, dar totuși diferită. Ambele ciuperci folosesc aceași metodă de răspândire a sporilor și ambele au nevoie de ajutorul ierbivorelor pentru a-și începe noul ciclul de viață (pentru eliberarea sporilor, ierbivorul (acizii din stomac al acestuia) trebuie sa dizolve sacul în care se găsesc acești spori). Dar similitudinile se opresc aici. Pilobolus roridus descompune bălegarul pe când ciuperca de azi, Sphaerobolus stellatus, descompune resturi lemnoase, în speță scoarța de copac pe care o regăsim foarte frecvent sub forma de mulci în mediul urban. Așa că da, e foarte posibil să întâlniți frecvent această ciupercă dacă îi acordați atenție.

Denumire sa se explică foarte ușor, sphaerobolus  se trage din cuvintele grecești sphaer care înseamnă sferic și obolus care înseamnă a arunca, făcând referire la proprietatea ciupercii de a expulza un sac sporal sferic, iar epitetul de stellatus, termen ce se trage din latină, face referire la aspectul franjurat ca de steluță al peridiumului ciupercii, care rămâne după expulzarea sacului sporal. Pentru mai buna înțelegere a desfășurării lucrurilor, vă prezint în cele ce urmează și un mic filmuleț, sper să vă placă.

Descrierea ciupercii:

Regnul: Fungi

Diviziunea: Basidiomycota

Clasa: Agaricomycetes 

Ordinul: Geastrales

Familia: Geastraceae

Genul: Sphaerobolus

Specia: stellatus

Sinonime: Carpobolus stellatus, Lycoperdon carpobolus, Sphaerobolus carpobolus, Nidularia dentata, Sphaerobolus dentatus, Sphaerobolus solen, Sphaerobolus stercorarius, Sphaerobolus tubulosus

Specie protejată: comună

I	II	III	IV	V	VI	VII	VIII	IX	X	XI	XII

•••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••

Aparatul fructifer: inițial de formă sferică, se va deschide rapid într-o cupă franjurată de 2-3mm diametru. De obicei erupe din subtrat, dar se poate dezvolta și la suprafață, direct pe firele miceliale. Stratul exterior (peridia) este de culoare crem-ocracee și se va deschide în 5-7 petale în nuanțe portocalii. Stratul peridial interior este ușor gălbui-translucid și învăluie masa glebei formată din peridii. Peridii care la maturitate sunt aruncate departe de aparatul fructifer (chiar până la 6 metrii distanță pe plan orizontal). Un aspect interesant de menționat este caraterul fototropic al ciuperci, ceea ce înseamnă că ciuperca își va arunca peridiile în totdeauna către o sursă de lumină (directă sau reflectată). Acest fenomen de aruncare a sporilor intervine la circa 5-6 ore de când apexul ciuperci începe să se destrame, crape. Odată cu înaintarea în vârstă a ciupercii, peridia tinde să se decoloreze.

Culoarea sporilor: maronie.
Sporii: 6–10 x 3.5–6 µm, elipsoidale, cu pereți subțiri, translucizi.

Gustul și mirosul: nu sunt specifice.

Distribuția: specie saprofită, cosmopilită pe care o întâlnim solitar, în grupuri sau colonii pe resturi vegetale sau lemnoase aflate în descompunere, tot mai frecvent pe mulciul decorativ din parcuri (uneori chiar pe bălegar). Fructifică de-a pe tot parcursul sezonul ciupercăresc, dar predomină toamna. Este o specie probabil mult mai răspândită decât am crede, deoarece datorită mărimii sale mici, de multe ori trece neobservată.

Comestibilitatea: necomestibilă.

Specii asemănătoare:

• Doar propriile surate sunt asemănătoare.