Putregaiul cenuşiu (Botrytis cinerea)

Botrytis cinerea by Ron Jackson

O ciupercă prezentă peste tot în jurul nostru, dar de cele mai multe ori ignorată este macrovirusul Botrytis cinerea; cunoscută în popor ca și Putregaiul cenușiu. Și pe cât de "fioros" iar părea denumirea, pe atât de apreciat este în unele cazuri. De ce spun asta? Păi să le luăm în ordine. În primul rând este considerată o boală a plantelor și poate face adevărate ravagii în diferitele culturi dacă nu i se acordă atenția cuvenită;...

deoarece apare în zile ploioase prelungite; în condiții de umiditate excesivă; în zone în care aerisirea nu este foarte bună sau chiar lipsește... Boala se instalează cu ușurință acolo unde întâlneşte orice formă de ţesut afectat de îngheţ, boli, paraziţi sau daune mecanice...

Botrytis cinerea by P. R. Bristow

Boala nu este pretențioasă, atacă aproape orice plantă: zmeură, mure, căpșuni, roșii, castraveți, dovleac, trandafiri, mrocovi, cartofi, vița de vie, etc ... Iar până în prezent sunt confirmate peste 240 de soiuri de plante afectate de Putregaiul cenușiu; iernează cu ușurință pe plante și resturi vegetale aflate în descompunere; poate produce pagube imense dacă nu e tratată la timp... și totuși controlul chimic este rareori justificat și utilizat în combaterea sa.

Dar ajunge cu ""latura întunecată" a ciupercii și să îi analizăm și partea apreciată. Nu întâmplător, printre plantele enumerate a fi afectate de această ciupercă, am amintit vița de vie abia la urmă, deși ar fi trebuit să încep cu ea. Și de ce revin asupra sa?
Fiindcă vinul este o băutură ... (despre care nu vă pot vorbi doar in două cuvinte, așa că nu o voi vorbi defel). Ce anume face ciuperca viței de vie? Fără atenția cuvenită, cam ceea ce am descris și mai sus... duce la pagube, ce pot fi imense. Dar dacă este atent "monitorizată", poate înnobila vinul. Cum? Păi e simplu. Vița de vie afectată; expusă la căldura soarelui și o aerisire bună, face ca ciuperca să nu se hrănească cu umiditatea din mediul înconjurător, ci să deshidrateze boabele de struguri, asta ducând la mărirea concentrației de zaharuri, minerale ... din struguri. Care în final vor rezulta printr-un vin mai dulce și de calitate superioară.

Add caption by Tom

În prezent există multe podgorii de renume, care recurg la această metodă de a crește calitatea vinului produs, iar printre ele aș putea aminti podgorii cu renume Tokaji, Cotnari, Sauternes. Însă  această înnobilare a vinului nu este atât de simplă. Strugurii afectați își cresc conținutul de zahăr, în schimb ciupercă are și un puternic efect antifungal; astfel ea atacând drojdia... iar fermentația vinului va fi un proces mult mai indelungat și anevoios; care trebuie controlat foarte atent... (dar astea sunt deja secretele vinului și nu aparțin de tematica mea, las pe alții să completeze).

Utilizarea ciupercii în industria vinului, nu are o istorie foarte bine documentată, fiecare țară își are propriile povești legate de acesta. Dar probabil cea mai interesantă este varianta nemților, care spune că prin 1775 țăranii din regiunea Rheingau au tot așteptat mesagerul moșierului care trebuia să anunțe începerea culesului; mesager care a întârziat să apară și astfel culesul strugurilor s-a amânat cu circa 3 săptămâni, timp în care ciuperca a atacat strugurii iar recolta a fost considerată compromisă. În acel an strugurii au fost lăsați țăranilor... iar aceștia au obținut în acel an un vin foarte dulce și bun. Apoi în anii ce au urmat a început "cultura" acestui tip de vin...

Botrytis cinerea by Rasbak

Istoric însă această legendă nu e și cea mai veche. Există scrieri care atestă că în Ungaria, Laczkó Máté Szepsi în anul 1630 înregistra deja o marcă de vin obținută din struguri afectați de această ciupercă. Ba chiar mai mult alte scrieri menționează că tot în Ungaria, această practică era deja cunoscută în anul 1576. Nu cunosc istoria Grasei de Cotnari, dar sunt convins că nici pe la noi nu e o practică recentă și avem și noi legendele noastre legate de utilizarea ciupercii în cultura vinului.

Astea fiind zise, mă simt obligat să vă povestesc puțin și despre combaterea ciupercii. Prevenirea e simplă. culturile trebuie rărite suficient pentru a permire earisirea până la nivelul solului, iar irigarea să nu fie în exces. Pentru combatere avem produse chimice foarte multe la îndemână, însă în era în care premărim tot ceea ce este "Green", "Eco", "Bio"...aceste metode îmi par neinteresante; și de aceea v-aș aminte câteva metode mai puțin ortodoxe.

• Laptele de vacă, în suspensie apoasă de 40%, pe lângă efectul puternic antifungal, este și îngrășământ natural în special pentru roșii care în perioada fructificării au nevoie de Ca (conținut de lapte).
• Bicarbonatul de sodiu alimentar; 1 lingură la 1 litru apă, va crește nivelul PH-ului, astfel creând un mediu inospitalier ciupercii.

Ciuperca este duplicitară nu doar prin caracterul său, dar și prin denumirea sa. Botrytis cinerea, pe de o parte explicat ca botrytis ce se trage din greaca veche, unde botrys (βότρυς) înseamnă struguri, iar sufixul neolatin de -itis, înseamnă boală;  în sensul de boala strugurilor. Pe de altă parte alții explică denumirea sa ca fiind derivat din latină, cu însemnătate de "struguri ca cenușa". Această denumire se explică prin faptul că ciuperca în forma anamorfă (foarma cel mai des întâlnită), își produce sporii ca o masă de conidiofore ce seamănă cu un ciorchine de strugure. Dar oricum ar fi toți cad de acord ca epitetul de cinerea, se referă la culoare gri-cenușie a masei sporilor acestei ciuperci.

Descrierea ciupercii:

Regnul: Fungi

Diviziunea: Ascomycota

Clasa: Leotiomycetes

Ordinul: Helotiales

Familia: Sclerotiniaceae

Genul: Botrytis

Specia: cinerea

Sinonime: Polyactis sclerotiophila, Botryotinia fuckeliana.

Specie protejată: comună.

I	II	III	IV	V	VI	VII	VIII	IX	X	XI	XII

•••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••

Aparatul fructifer: ciuperca se poate dezvolta în două forme: una sexuată și una asexuată. Forma sexuată este foarte rar întâlnită și din acest motiv foarte puțin studiată. Forma asexuată: apare pe frunze sau tulpine plantelor sub forma unor leziuni sau pete de opărire, inițial de culoare de un verde mai închis, care apoi va trece în maroniu deschis și se va întinde. Pe fructe apare în zonele afectate de daune mecanice, boli, paraziți sau îngheț și se va manifesta sub forma unui țesut cenușiu, "pufos" care va acoperi treptat fructul.

Culoarea sporilor: gri, cenușie.
Sporii: conidioforele sale sunt drepte sau sinoase, simple sau ramificate de până la 25 µm lățime, au pereții subțiri și sunt de culoare maronii spre translucide către vârf. Conidia este de 8-16 x 6-12 µm, netedă, elipsoidală, maroniu-translucidă și ea.

Gustul și mirosul: fără miros sau gust specific.

Distribuția: specie saprofită cu o răspândire foarte largă peste tot în lume. Fructifică din primăvară până toamna târziu si iernează pe tulpinile plantelor sau resturi vegetale aflate în descompunere. Este considerat un macrovirus polifag, care poate infecta mai mult de 240 de soiuri e plante daca condițiile climatice îi sunt satiffăcătoare: umiditate ridicată și lipsa circulației aerului. Sporii săi sunt purtați de curenții de aer, iar odată ajunși pe sol, pot rezista câțiva ani la rând așteptând condițiile favorabile dezvoltării.

Comestibilitatea: necomestibilă.

Specii asemănătoare:

• multe alte mucegaiuri. Pentru identificare corecta a se utiliza microscopul.