Distrugătoarea de muște (Entomophthora muscae)

Entomophthora muscae by Milan Zenko

Cunoaștem deja că ciupercile după stilul lor de viață, pot fi micorhize (trăiesc în parteneriat, de obicei cu copacii; și cu care fac un schimb continuu de substanțe vitale necesare supraviețuirii...), saprofite (de descompunere, în general a materialului vegetal; dar nu numai) sau parazite (care trăiesc din exploatarea până la distrugere a unui organism viu). Pentru primele două categorii am prezentat foarte multe exemple, însă cea de a treia categorie, ciupercile parazite au fost oarecum neglijate până acum de mine...

După cum puteți observa de pe linkul anterior, acest parazitism nu este selectiv, sau pretențios; ea se poate extinde la orice substrat; deoarece la urma urmei se rezumă la procurarea hranei si supraviețuirea speciei. Pe pământ, jumătate din organismele existente sunt parazite, aici incluzând și omul. Nu trebuie să ne simțim jigniți din acest motiv, chiar dacă este adevărat... Cultivăm pământul, creștem animale ... sunt niște acțiuni controlate și conștiente, dar e un motiv suficient de bun pentru a spune că nu suntem paraziți? Substanțele vitale, proteine, vitamine ... n-i le producem singuri sau le asimilăm din organismele consumate (legume, fructe, carne, lapte ...)?

În vederea producerii hranei și a perpetuării speciei, suntem în stare (includ aici și oamenii) de lucruri incredibile. Am văzut deja că termitele sunt în stare să cultive ciuperci pentru a-și asigura hrana; dar este această activitate este o singularitate care nu se mai repetă în natură? Sau asemeni omului sau  termitelor mai găsim și alte organisme pe pământ, care pot demonstra un control asupra "mediului înconjurător" pentru a-și asigura hrana sau perpetuarea?

Distrugătoarea de muște (Entomophthora muscae), este o ciupercă comună și pe la noi și iertat să-mi fie dacă aș fi botezat o ciupercă care are denumire populară, dar necunoscând-o am tradus-o liber după denumirea științifică din latină. Entomophthora se compune din cuvintele entomo- care înseamnă insectă și -phthora care înseană distrugătoare, pe când epitetul de muscae face referire cu exactitate la tipul de insectă (muscă) distrusă de către această ciupercă.

Revenind la subiect, aș spune că Distrugătoarea de muște (Entomophthora muscae) este tocmai exemplul căutat mai sus, în sensul de organism viu care poate deține controlul mișcărilor gazdei. Cum decurg lucrurile? Păi e foarte simplu. Sporii ciupercii sunt foarte adezive, odată ce ating corpul victimei, aderă la aceasta și nu mai pot fi îndepărtate; aici încep germinarea, iar în câteva ore dezvoltă un tub germinal suficient de puternic pentru a penetra exoscheletul chitinos al insectei, odată intrat în organismul acesteia, va fi purtat de "sângele" victimei până ce ajunge în creierul acesteia unde își va începe dezvoltarea miceliului. În creierul insectei atacă pentru prima dată o zonă foarte bine țintită și anume zona care răspunde de controlul mișcării insectei.

Astfel ciuperca se "implantează" și se dezvoltă; pentru ca în 5-7 zile să ajungă la maturitate, moment în care va forța musca să se urce cât mai înalt posibil (pe plante, copaci, case, garduri ...) unde se va fixa bine și își va pierde viața; însă nu înainte ca ciuperca să o mai oblige la un ultim gest. Biata muscă nu doar că se plasează cât mai înalt dar își va desface și aripile cât mai mult posibil, pentru a oferi o suprafață cât mai mare de pe care sporii ciupercii se poată fi împrăștiați pe o suprafață cât mai mare posibilă.

După ce musca moare, ciuperca va consuma în totalitate țesuturile moi ale victimei, dezvoltând o hyphae ce curând va umple cu totul exoscheletul gol al muștei și se va revărsa și în exterior pe la îmbinările segmentelor exoscheletului.

Uimitor și în același timp înfricoșător ce poate face o ciupercă unei insecte;și aș mai adăuga că suntem absolut norocoși că până acum nu a fost descoperită nici o ciupercă cu efect asemănător care să atace omul. Ia gândițivă cât de aproape de realitate sunt filmele cu zombii ... , ajunge ca un experiment greșit să scape din laborator... și peste noapte ne putem trezi ca fiind invadați de "zombii".

Fenomenul nu este unic, ciuperci asemănătoare există și altele, ca de exemplu Ophiocordyceps unilateralis, care atacă furnicile în jungla tropicală; sau  altele cum ar fi multitudinea de specii de cordyceps prezentate în documentarul excelent realizat de către cei de la BBC; și pe care v-o propun pentru vizionare și vouă, întrucât surprinde în prima parte a documentarului scurta viață a unei furnici, de la infectare până la dezvoltarea completă a ciupercii.

Oricât de urât s-ar manifesta, aceste ciuperci își au rolul bine stabilit în natură și sunt responsabile de controlul suprapopulației acestor insecte și nu în uktimul rând vin în ajutorul nostru al omului pentru a ne arăta modele de insecticide care contrar celor utilizate de către om, sunt bine "segmentate" și afectează doar cel mult o familie de insecte, nicidecum toate organismele, inclusivg omul. Un alt aspect important al acestor "insecticide" este caracterul lor foarte "volatil". Atâta timp cât chimicalele folosite de om, sunt absorbite lent în circuitul naturii și pot infecta solul sau apa. Insecticidele oferite de aceste ciuperci sunt sensibile la temperaturile ridicate (căldura verii) sau alte condiții de mediu, ele fiind neutralizate foarte ușor în caz că lucrurile ar scăpa de sub control ...

Un alt aspect interesant al caracterului efemer al ciupercii este faptul că, dacă o muscă înfectată  își caută un loc călduros de odihnă, poate încetini și chiar anihila dezvoltarea ciupercii. Asta demonstrând rolul de control al ciupercii în natură. Ciuperca u va distruge în întregime o colonie, ci o va ține în limitele normale specifice fiecărei regiuni în parte.

Descrierea ciupercii:

Regnul: Fungi

Diviziunea: Zygomycota

Clasa: Entomophthorales

Ordinul: Entomophthorales

Familia: Entomophthoraceae

Genul: Entomophthora

Specia: muscae

Sinonime: Empusa muscae.

Specie protejată: comună.

I	II	III	IV	V	VI	VII	VIII	IX	X	XI	XII

•••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••

Aparatul fructifer: este o masă amorfă de hife, de culoare albicioasă spre cenușie, ce umple exoscheletul rămas gol al victimei, și care în locurile în care erupe prin aceasta dezvoltă sporangii prin care își ja arunca forțat (ejecta) sporii în mediul înconjurător.

Culoarea sporilor: albă.
Sporii: conidioforele sunt lărgite la capete, cu 15-25 de nuclee profund colorate și de dimensiuni de 4.0-6.4 μm diametru. Conidia primară este de 26-30 × 20-24 μm, campanulată,  cu punct apical și papilă bine dezvoltată și cu o membrană foarte subțire. Conidia secundară este de 20-24 × 18-20 μm, cu punct apical slab dezvoltat. Sporii de repaus nu au fost observate.

Gustul și mirosul: fără miros specific.

Distribuția: specie parazită pe familia de muște (incluzând aici și musca comună Musca domestica), cu răspândire largă în zona temperată și care se dezvoltă în interiorul gazdei, inițial controlând deplasarea victimei și obligând-o să-și caute un loc de veci situat cât mai înalt posibil, dar în același timp umblat de aceste insecte; după care o ucide și o consumă în totalitate. Se dezvoltă primăvara și toamna, pe vreme umedă și temperaturi relativ scăzute (fiind sensibilă la temperaturile ridicate); de obicei în zona locurilor de odihnă a muștelor (geamuri, pe sub frunze, pe garduri ...).
Comestibilitatea: necomestibilă

Specii asemănătoare:

•  parazitând doar familia muștelor, este inconfundabilă.