Homarul pădurii (Hypomyces lactifluorum)

Hypomyces lactifluorum

Da, nu vă mirați, am fost la pescuit de homari în pădure. Cum?... Nu sunt homari în pădure?... Eu o să vă contrazic și o să susțin  în continuare, că ba da, există, iar ciuperca Homarul pădurii (Hypomyces lactifluorum) îmi este dovada. Ce? ... Asta nici măcar nu este o ciupercă? Da și Nu! Este o ciupercă deoarece și mucegaiurile sunt ciuperci și unele chiar valoaroase (gândiți-vă doar cum se obțin brânzeturile ca: gorgonzola, roquefort, camembert)...

V-am dat exemplul de mai sus cu brânzeturile tocmai pentru că de obicei când auzim de mucegai, o luăm la fugă. Orice este mucegăit este "stricat", îi spune și numele, nu mai este bun, dar avem pentru "stricat" și un alt cuvânt mai potrivit: "alterat" care nu înseamnă neapărat ceva rău ci este folosit mai degrabă pentru un lucru/obiect care și-a schimbat starea "normală", cu care suntem noi obișnuiți. Exemplul cel mai bun sunt brânzeturile amintite. Dar aria mucegaiurilor "binevoitoare" o putem extinde mult mai mult. V-am fost amintit de mucegaiuri ce înnobilează vinul și de ce n-ar fi acum cazul unui produs diferit.

Ca și ciupercă, Homarul pădurii (Hypomyces lactifluorum) este un parazit pe care o întâlnim doar pe specii de Russula respectiv Lactarius, cel mai des pe speciile Russula brevipes și Lactarius piperatus. În realitate este foarte ușor de recunoscut și cu fără nici o urmă de îndoială, deoarece crează o crustă cu mulți negi mărunți, de un portocaliu strident peste ciuperca gazdă, crustă care tinde să  "pietrifice" gazda, și eventual  chiar să o distorsioneze.

După cum ați dedus deja, este o ciupercă comestibilă, chiar apreciată, care transformă chiar și Lăptuca iute într-o ciupercă delicioasă, deoarece neutralizează latexul iute al acesteia; însă ridică o altă problemă și anume indetificare ciupercii gazdă, care devine de nerecunoscut sub acțiunea parazitului. Potrivit lui Tom Volk și colegilor săi, speciile de Hypomyces sunt comestibile, dar ei atrag atenția asupra aceluiași aspect de identificare corectă a gazdei. În același timp, Michael Wood, ne prezintă alte câteva specii de Hypomyces, care parazitează specii de ciuperci cum sunt Boletus, Helvella, Amanita...  dar vă întreb, o fi speciile de Hypomyces comestibile, dar necunoscând gazda, ați consuma astfel de ciuperci parazitate din specii ca Amanita sau Helvella? Îmi pun întrebarea chiar și pentru specia Boletus, deoarece la aspect nu mă atrage, iar confirmat ca și comestibil avem doar Homarul pădurii (Hypomyces lactifluorum).

Despre paraziți cunoaștem faptul că nu au "autocontrol"; indiferent despre ce vorbim (ciuperci, insecte, plante ...chiar și oameni); caracterul general este de a distruge, secătui gazda după care să se mute la o nouă gazdă. La acestă specie s-a observat însă un comportament "controlat", Într-o colonie, grup de ciuperci, nu toți indivizii vor fi parazitați, va trece de la un exemplar la altul, dar niciodată nu va infecta toate exemplarele, lăsând loc proliferării gazdei pentru a asigura viitorul coloniei și a furniza condiții propriei specii.

Tofu and lobster mushroom

Se cunosc foarte pușine despre speciile de Hypomyces, dar despre Homarul pădurăă se spune că este deosebit de delicios. Cei care au consumat astfel de ciuperci susțin cum că gustul ei amintește de gustul fructelor de mare. Pentru azi vă propun Tofu cu Hoamrul pădurii în sos de ghimbir. Ingrediente: ciuperci Homarul pădurii, 1 cană jumate de apă, 1 lingură de rădăcină de ghimbir, tocat, 1 cățel de usturoi, tocat, un sfert de linguriță de boia (după gust), 2 linguri de sos de soia, 1 linguriță de zahăr, 1 linguriță de vin de orez, tofu, 1 lingură de miso alb.

Modul de preparare: Într-o cratiță de dimensiuni medii, se fierb ciupercile în apî timp de 30 minute. Scoateți ciupercile la un dog și se scurge apa de pe ciuperci, printr-o sită cu ochiuri fine într-o ceașcă de măsurare, măsurați 2 cești. Adăugați suficientă apă pentru a obține 2 cești și reveniți la tigaie. Se taie ciupercile scurse de apă și adăugați-le în tigaie împreună cu toate ingredientele, cu excepția miso.

Se fierbe totul la foc foarte mic timp de 15 minute. Se amestecă miso în 1/4 cana de apă până se formează o pastă moale și adăugați-l la tofu. Se amestecă ușor la foc mic pentru aproximativ încă 1 minut. Serviți cu paste (tăiței) soba sau cereale integrale, garnisite cu ceapa verde taiate. Poftă bună. 

I	II	III	IV	V	VI	VII	VIII	IX	X	XI	XII

Caracterizarea ciupercii Hypomyces lacrifluorum:

Aparatul fructifer: este format dintr-o crustă "pietrificată" cu negi/coșuri mărunte, catifelată, de culoare viu portocalie, crustă ce acoperă foarte rapid ciuperca gazdă și spre final chiar contorsionând-o.

Distribuția: specia parazită pe specii de Russula si Lactarius, crește solitar sau în grupuri mici pe speciile gazdă, cu răspândire mare în toate zonele unde cresc speciile gazdă. O întâlnim vara și toamna.

Comestibilitatea: comestibilă, de calitate foarte bună.

Cei cărora nu le-o plăcut rețeta orientală prezentată, vă propun o modalitate mai simplă de gătire după cum o puteți vedea în filmulețul atașat: