Gălbenița (Tricholoma sulphureum)

Tricholoma sulphureum

Gălbenița (Tricholoma sulphureum) este o ciupercă Europeană supranumită și Cavalerul sulfuros datorită coloritului specific respectiv al mirosului gazos pătrunzător; motiv pentru care este un "călăreț" singuratic, pe care îl vom admira doar de la depărtare, fără să o testăm olfactiv sau gustativ. Ciuperca a fost pentru prima dată descrisă în 1784 de către fizician-botanistul Pierre Bulliard, pentru ca apoi să fie mutat in familia Tricoloma de către Paul Kummer unde a rămas până în ziua de azi...

Despre ciupercă în sine nu sunt foarte multe de spus, este o specie rară, cu atât mai mult cu cât uneori culoarea sa gălbuie poate prezenta urme de maroniu sau mov pe pălărie, fapt ce duce la o camuflare foarte bună sub frunzele căzute. Este o ciupercă declarată ca fiind necomestibilă, dar care în ciuda mirosului înțepător uneori totuși ajunge pe meniu datorită gustului său slab, iar în aceste cazuri de consum s-au raportat ușoare deranjări gastrointestinale ceea ce duce să o categorisim chiar ușor otrăvitoare.

Referitor la etimologie, putem aminti cum că denumirea de Tricholoma se trage din limba greacă și ar înseamna pălărie cu margine păroasă, dar în ciuda acestui fapt sunt foarte puține specii de Tricholoma care să prezinte această caracterisitică care le conferă însăși numele. 

Am amintit cum că este o specie Europeană, dar este în extindere, și a fost deja confirmat atât din orient (China) cât și din America de Nord, unde crește în parteneriat cu conifere. Se aseamănă cu specia Tricholoma equestre (buretele-călăreţului), de care se deosebeşte totuşi, prin mirosul respingător şi prin lamele mult mai rare.

I	II	III	IV	V	VI	VII	VIII	IX	X	XI	XII

Caracterizarea ciupercii Tricholoma sulphureum:

Pălăria: 3-8 cm, iniţial convexă ca apoi să se aplatizeze sau să devină chiar uşor adâncită, cu marginea ondulată şi un gurgui puţin pronunţat. Cuticula este netedă şi cu aspect mătăsos, de culoare galbenă ca sulful, cafenie în centru, uneori chiar cu variații de mov. 

Lamele: sunt foarte distanţate, înalte şi şerpuite (crestate lângă tulpină), cu un colorit de un galben strident sulfuros.Spori de culoare albă.

Piciorul: 3-5 cm lungime, 0,6-1cm grosime, cilindrică şi uşor striat, la început este plin şi apoi goală în interior, de aceeaşi culoare cu pălăria. Odată cu avansarea în vârstă prezintă fibre longitudionale roșiatice. Nu prezintă inel.

Carnea: este fibroasă, galbenă, cu miros caracteristic de gudron, gaz sau sulf. 

Distribuția: Este o specie micorhiză, cu variaţii foarte reduse. În unele locuri se poate întâlni chiar foarte des şi creşte de preferinţă în pădurile de foioase (stejari, fagi), dar câteodată şi pe sub conifere, în zona de deal şi de munte. O vom întâlni din primăvară și până toamna deși sezonul maximal este vara și toamna.

Comestibilitatea: necomestibilă, posibil ușor otrăvitoare