Antidot contra otrăvirii cu Buretele viperei

Silybum marianum

Buretele viperei (Amanita  phalloides) este un subiect inepuizabil. deoarece niciodată nu trebuie scăpat din vedere posibilitatea otrăvirii cu ea; ce duce la deces în 99% dintre cazuri. Cei care scapă, scapă datorită transplanturilor de ficat, rinichi ... cu consecințe pentru tot restul vieții. Nu o recomand nimănui. Dar totuși astăzi redeschid acest subiect deoarece "presa face scandal" iarăși; a apărut un titlu imens confrom căreia s-a descoperit remediul împrotriva otrăvirii cu buretele viperei...

Care este adevărul? Haideți să vedem pas cu pas cum stă treaba. Se spune ca pălăria buretelui viperei este cea mai delicioasă ciupercă posibilă (nu o pot și nu vreau să o confirm), dar în același timp este îndeajuns o cantitate foarte mică pentru a pune în pericol viața omului. Până în prezent nu se cunoaște nici un antidot pentru otrăvirea cu această ciupercă care anual își culege tributul în rândul ciupercarilor neatenți. Dar cercetătorii din Santa Cruz, California, au declarat că sunt pe cale de a obține acest antidot atât de dorit deoarece cei 60 de pacienți testați până în prezent au supraviețuit în proporție de 100% în urma consumul de buretele viperei. Lotul este mic într-adevăr, dar este un început bun.

Ce se întâmplă de fapt? Buretele viperei are două toxine principale, amatoxina care inhibă crearea enzimelor necesare pentru sinteza proteinelor și produce degradarea ficatului; respectiv fallotoxina, care degradează membrana celulelor, dar este mai puțin periculoasă deoarece este absorbit lent din tractul intestinal, victima căzând pradă de mult amatoxinei. Victima se poate apăra împotriva amatoxinei doar consumând cantități "industriale" de lichide (benevol sau forțat), dar cum efectul otrăvirii apare relativ târziu, dupa 6-24 ore, de obicei este greu de identificat cauza efectului și ca atare rareori se administrează lichidele care ar ajuta cât de cât.

Ce ne oferă natura? Armurariul (Silybum marianum sau ciulinul laptelui) este o plantă autohtonă cunocută și utilizată în cazurile de otrăviri cu buretele viperei, dar ea nu este un antidot în sine. Fructele acestui ciulin, semințele mai exact au un conținut ridicat de ulejuri care au efecte benefice asupra ficatului (cunoscute și folosite încă din antichitate). Substanța extrasă din armurariu nu anihihilează amatoxina ci protejează ficatul împotriva daunelor cauzate de această toxină.

Ce zic cercetătorii noștri? Studii independente au arătat cum că substanțe ca penicilamina sau oxigenul hiperbaric au efecte în lupta împotrica acestui tip de otrăviri. Silibilina, extrasă din ciulinul laptelui, combinat cu penicilamina, au dus la creșterea ratei de supraviețuire... Cercetătorii din California nu au dezvăluit secretul lor, însă au menționat că acest produs se bazează pe această silibilină extrasă din ciulinul laptelui.

Cum luptă ei împotriva acestei toxine? Secretul oricărui tratament eficace este intervenția cât mai timpurie. În testele lor ei au administrat antidotul la 4 ore de la consumarea ciupercii, însă intervențiile de reușită nu pot depăși sub nici o formă 48 de ore de la ingerare. Ei susțin cum că acest "antidot" previne amatoxina de a aduce daune ficatului, astfel continuându-și drumul către bilă și intestine. Toxina va afecta progresiv și rinichii dar aici deja putem lupta mai ușor contra ei prin administrarea de lichide. 

Cum acest antidot încă nu este complet și scos pe piață, mai are multe puncte sensibile de rezolvat, victimele nu vor fi ferite de dureri și alte cele... putem doar să ne ferim în continuare de buretele viperei și să urăm succes cercetătorilor pentru a găsi antidotul eficace cât mai repede.