Ciuperci Pleurotus otrăvitoare!?...

Ciuperci otrăvitoare

Google a adus pe pagina mea o căutarea după ciuperci pleurotus otrăvitoare, la care m-am lăsat încet pe spate și am inceput să mă gândesc. Există într-adevăr ciuperci pleurotus otrăvitoare? Voi ce credeți? Nu vă grăbiți cu răspunsul fiindcă s-ar putea să greșiți indiferent ce variantă de răspuns ați alege. De ce? ...

Pentru că răspunsul depinde foarte mult  de ceea ce analizăm. Dacă analizăm familia Pleurotus așa cum o descrie literatura de specialitate din 2013, răspunsul va fi negativ, în sensul că toate cele 36 de specii de ciuperci pleurotus catalogate sunt comestibile și de foarte bună calitate. Iar pe lîngă acestea mai există altele care incă nu sunt catalogate ca specii de sine stătătoare; ca să nu mai amintim și multitudinea de hibrizi existenți.

Însă dacă privim literatura de specialitate ceva mai veche, lucrurile nu mai sunt atât de clare, deoarece există o multitudine de fenotipuri răspândite pe arii geografice mari ce uneori se suprapun una peste altele. Și astfel ciupercile pleurotus au fost clasificate laolaltă cu ciuperci ce astăzi au familiile lor individuale; cum sunt: Favolaschia, Hohenbuehelia, Lentinus, Marasmiellus, Omphalotus, Panellus, Pleurocybella si Resupinatus.

Această catalogare inițială de grup se datorează în mare măsură denumirii însăși  de Pleurotus care vine din grecescul pleure care înseamnă lateral respectiv ous care semnifică ureche. Deci pleurotus s-ar numi corect "ureche laterală" tradusă mot à mot. Și din acest motiv, inițial s-au cuprins în această familie mai toate ciupercile cu acest aspect.

Vă mai aduceți aminte ce vă spuneam despre Aripile de înger? Iar aceasta nu este singura cu potențial pericol asupra omului, uitați-vă puțin și peste familia Omphalotus. Un aspect al familiei omphalotus este că într-adevăr se poate face confuzie între diferite specii, dar aceasta se confundă cel mai adesea cu Gălbiorii și nicidecum cu ciupercile Pleurotus.

Dar fie că cunoaștem speciile de ciuperci, fie că nu; să protejăm natura în orice împrejurare pentru că ea ne ajută mai mult decât o ajutăm noi. Să nu dăm cu piciorul în ciuperci doar pentru că nu îi cunoaștem. Ia gândiți-vă un pic la următoarea problemă: bebelușii. Sunt ai noștrii, îi iubim mai presus de orice, dar câtă mizerie pot să producă .... brrrrr; doar când mă gândesc la câte Pampers-uri maronii am cărat la ghena de gunoi. Și ce să mai zic de cele lăsate de alții lângă ghenă! "It's a dirty job" pentru cei ce trebuie să le adune. Și atunci vine pleurotusul și este în stare să recicleze aceste scutece de unică folosință uzate ... Nu-i așa că e minunată natura? Ne rezolvă chiar și cele mai murdare probleme (e cazul să mai amintesc ce gust divin are păstrăvul de fag?).

Era și un proverb străvechi care se potrivește de minune și spunea așa: "Naturam si sequemur ducem, nunquam aberrabimus.", pe limba noastră ar suna cam așa: "Cine ia natura drept călăuză, niciodată nu greșește". Natura are soluții pentru orice problemă, noi trebuie doar să fim receptivi la ceea ce ne învață.