Prieten sau dusman?

Linga Cluj-Napoca, toamna

Exista o paranoia innascuta in noi in a desconsidera si a ne feri de ciuperci. Dar oare de unde ni se trage? Daca ne plimbam prin padure, deseori vom gasi ciuperci calcate doar fiindca cel ce a trecut inaintea noastra a fost grijuliu sa ne salveze, dar oare este chiar asa? Sau ciupercile ne salveaza zi de zi pe noi? Buretele viperei nu n-i se urca in farfurie, ignoranta noastra o pune acolo; in schimb ea este foarte importanta pentru padure, care implicit este foarte importanta pentru noi.

Bine-nteles ca suntem ignoranti si nu ne pasa nici de asta, deoarece daca ne-ar pasa, padurea nu ar fi plina de peturi si diverse deseuri ca sa nu mai mentionam defrisarile masive care nu sunt urmate de reimpaduriri si pericliteaza insusi viata noastra pe pamant. Dar nu vreau sa continui pe linia asta depresiva, despre altceva vroiam sa va vorbesc.

Inca din antichitate (si mai ales in antichitate) ciupercile sunt foarte cunoscute si apreciate, rolul lor fiind recunoscut nu doar in alimentatie ci si in tratarea diferitelor boli, inclusiv inducerea diferitelor stari (ciuperci ce azi numim ciuperci magice). Cu toate astea cu cat lumea devine mai "moderna"si mai dezvoltata, aceste cunostiinte in loc sa se pastreze si sa se inradacineze, ele tind sa dispara. In schimbul lor apare aceasta paranoia cum ca ciupercile sunt "dusmanul nostru". Dati o scurta cautare pe internet si veti fi uimiti de cate titluri de genul gasiti: "Nu mancati ciuperci de padure, sunt otravitoare". Dar situatia sta chiar asa? Omul primitiv, pina sa inventeze arcul si sageata, nu culegea ciuperci? Si totusi a supravietuit de-a lungul mileniilor. Ciupercile otravitoare nu ne invita sa le culegem, ele isi afiseaza  foarte bine caracteristicile dupa care le putem rcunoaste; si nu sunt multe astfel de ciuperci.

Multumesc bunicului meu pentru ca mi-a deschis apetitul de a culege si consuma ciuperci, dar dansul a fost un om simplu, cunostea doar Buretele de roua si Ciuperca de balegar. Niciodata nu a cules ciuperci din padure pentru ca in zona noastra nu crestea nimic care sa merite sa fie mentionat. In schimb mi-a luat o carte prin 1982 despre ciuperci, carte care la vremea respectiva ma impresionat prin pozele variate care le continea. Habar nu aveam pe vremea acea cate ciuperci exista in afara de cele doua mentionate mai sus. Pofta de a invata mai multe mi-a venit prin 2009 dupa un alt incident despre care va voi scrie intr-un alt articol.

Totusi azi as mai mentiona ceva: suntem in plin sezon ciupercar in ce priveste cupercile de padure; dupa seceta din vara asta si ploile de la inceputul lui septembrie, ciupercile apar exact ca in zicala: "Ca ciupercile dupa ploaie", in acest sfarsit de weekend and vizitat foarte scurt padurea si m-a uimit multitudinea de ciuperci gasite:

• Macrolepiota procera
• Cantharellus cibarius
• Fistulina hepatica
• Amanita phalloies
• Boletus chrysenteroides
• Boletus truncatus
• Clavariadelphus pistillaris
• Russula atropurpurea
• Lycoperdon expuliciforme
• Lycoperdon perlatum
• Lycoperdon pyriforme
• Mycena pura
• Clitocybe robusta
• Xerula radicata
• Pluteus cervinus
• Agrocybe firma
• Coprinus  silvaticus
• Hypholoma sublateritium
• Marasmius scorodonius
• Cortinarius fulgens
• Ganoderma adspersum
• Auricularia auricula-judae
• alte 4-5 specii de Cortinarius pe care nu le cunosc
• alte 2-3 specii de Collybia pe care nu le cunosc
• alte 10-12 specii de ciuperci de talie mica albicioase sau maronii pe care nu le pot pune nici macar intr-o familie, nu le cunosc.

Una peste alta, a fost o parada de ciuperci de care n-am mai intilnit de multa vreme.

Cu toate ca am vazut in natura pentru prima data Buretele viperei, ii inteleg pe toti cei care il culeg (din greseala); este o ciuperca irezistibila si fascinanta. Am reusit sa o vad in toate fazele ei: de la "ou" la ciuperca matura, de la galbui-verzui la albicios. E imposibil sa nu o recunosti daca esti atent la semnalmentele ei.