Champignoane

Un exemplu (sau inca un exemplu) cum ca memoria este inselatoare, dar in sensul bun. Va spuneam ca am fost sa culeg niste papalau la sfarsitul saptamanii trecute si m-am ales mai mult cu palaria sarpelui decat cu papalau. Printre celelalte ciuperci vazute as enumera champignoanele; una de care sunt sigur, a fost ciuperca de balegar; iar cealalta specie de agaricus am presupus ca a fost Agaricus xanthoderma, dar m-am inselat. Nu-mi pare rau pentru aceasta confuzie fiindca, in totdeauna este mai bine sa fii precaut decat sa iti para rau pe urma. Ciuperciule din familia agaricus  sunt comestibile majoritatea si chiar cu o valoare nutritiva buna; dar cu toate astea au si cateva "oi negre". Sunt cateva specii care sunt otravitoare, nu provoaca otraviri fatale in schimb pot provoca tulburari gastrice grave.

Cum va spuneam,
m-am bazat doar pe amintirea cum ca Agaricus xanthoderma se ingalbeneste la julire, dar fara sa tin cont de alte aspecte. Nu-mi pare rau ca am gresit fiindca am evitat o posibila deranjare gastrica in cazul in care le-as fi adunat de bune si nu erau. Dar oricum; ajungand acasa am cautat sa o identific si astfel am gasit doua specii de "champignoane" care seamana foarte mult intre ele, si culmea, una este comestibila cealalta este otravitoare.

V-am mai amintit, cum ca in limba romana nu avem denumiri specifice familiilor de ciuperci, dar folosim foarte des denumirea de champignon pentru Agaricus bisporus, pe care o gasim si la supermarket-uri in diverse forme: proaspete, congelate, in saramura, la conserva semifierte. Cu toate ca este un termen din limba franceza, o folosim si pentru Agaricus silvicola, la care ii spunem champignonul oilor. In aceasta ordine de idei, voi imprumuta si eu acest termen si il voi folosi de acum incolo pentru speciile de agaricus pe care vi le voi prezenta.


I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII
Agaricus xanthoderma











Agaricus albolutescens













Agaricus xanthoderma
(Champignonul sulfuros)
Agaricus albolutescens
(Champignonul alb-galbui)
·   
Champignonul sulfuros
Agaricus xanthoderma

      Palaria de 5-12 cm, sferica la inceput ajunge plat-convexa la maturitate. De obicei este neteda, alba, cateodata presarata cu solzi mici. Cuticula cand este atinsa capata un colorit galben-aprins.
·     Lamele sunt dese, relativ inalte, cu marginea crestata, libere, se schimba din  alb-murdar in roz apoi  brun-purpuriu la maturitate.
·   Piciorul are 6-12 cm, este inalt, cilindric, intotdeauna gol in interior, alb si cu bulb la baza. Inelul este situat foarte sus, este alb si striat fin.
·         Carnea este alba in partea de sus a piciorului si galbena ca sulful in partea dinspre baza, cu miros relativ neplacut, ca de chimicale (iod).
·             Distributia: creste, in grupuri mai mult sau mai putin mari, prin iarba de pe pasuni, pajisti, gradini, pe sub foioase, la deal si la munte. O intalnim din mai si pana in octombrie.

Champignonul alb-galbui
Agaricus albolutescens
   
      Palaria de 4-10 cm, sferica la inceput ajunge plat-convexa la maturitate chiar cu usoara depresie centrala. De obicei este neteda, alba. Cuticula este alba cu julituri galben-maronii cand este atinsa.
·           Lamele sunt dese, relativ inalte, cu marginea crestata, libere, se schimba din  alb-murdar in roz apoi  brun-purpuriu la maturitate.
·          Piciorul de 2-7 cm, este gros si cilindric, bulbos la baza, de culoare alba. Inelul este alb si striat.
·          Carnea este alba, dar se coloeaza usor in galben in urma felierii in contact cu aerul. Mirosul este placut, usor ca de anason .
·       Distributia: creste in grupuri sau solitara, in iarba din padurile de foioase sau rasinoase nu de altitudine mai joasa, la deal si munte din luna aprilie si pana in octombrie.

Punand ambele descrieri una linga alta: Champignonul sulfuros care este otravitor si Champignonul alb-galbui care este comestibil, este foarte greu in a deosebii cele doua specii. Chiar daca tinem cont ca prima creste pe pasuni iar cealalta in paduri, ce ne facem daca o intilnim la marginea padurii, cum o vom considera? Mirosul este singurul element distinctiv intre cele doua specii. Nu doresc sa dau sfaturi celor care cunosc foarte bine aceste specii, in schimb incepatorilor recomand in totdeauna sa nu culeaga ciuperci de care nu sunt 100% convinsi ca le cunosc foarte bine. E mai bine sa fim precauti decat sa ne para rau pe urma.

Imaginile le-am preluat de aici: Agaricus xanthoderma, Agaricus albolutescens

3 comentarii :