Buretele cerbilor (Scleroderma citrinum)

Scleroderma citrinum by Pavol Kešeľák

Au nesimțirea atât de "groasă" încât aș putea să le spun scleroderme, dar tot fără sens ar fi. Ei nu s-ar simți ofensați defel; dealtfel nici nu cred că-i poate leza nimic verbal sau sentimental; și din păcate, ei chiar trăiesc cu acest sentiment de intangibilitate dusă la extrem. Șoferii, căci despre ei e vorba; însă nu la modul general, ci doar despre o nișă foarte îngustă. Nici despre taximetriși, ei sunt altă specie ... acum e vorba despre:

părinții îmbogățiți peste noapte; cu bolizi cât muntele, care dimineața își plasează odraslele în instituțiile de învățământ. Nu mă înțelegeți greșit, nu sunt invidios pe ei, ci pur și simplu revoltat față de atitudinea pe care o manifestă față de "colegi" lor de trafic, care întâmplător sau nu, parcurg același traseu cu ei... Poate m-i se trage de la faptul că am fost educat în "școala veche", în care bunele maniere aveau încă valoare, dar pe care, din păcate, în zilele noastre le regăsesc tot mai puțin.

Nu înțeleg cum, pe drumul cu 2 benzi de circulație pe sens, plus 2 benzi de parcare; parcare care este pe jumătate goală și care este extinsă la nici 20 de metri printr-o parcare mai largă aflată in dotarea bibliotecii din vecinătatea școlii; ei reușesc să oprească in mijlocul drumului, să blocheze traficul pe 4 benzi, să coboare liniștiți, să converseze calm cu "colegii" opriți la fel de "regulamentar"; să-și conducă odraslele până la clasă și să nu le pese defel de coloana nemișcată care s-a format din cauza lor în trafic.

Ați văzut filmul "Falling down" cu Michael Douglas? Zi de zi mă simt tot mai mult în pielea acestui caracter, care într-o zi nu mai suportă și își va împărții dreptatea cu propriile mâini. Mai mult ca sigur că nu sunt singurul care simte în acest fel. Dar mă întreb că acești ..., că șoferi nu-i pot numi, nu și-au pus niciodată problema? Că într-o zi își vor găsi mașina zgâriată, cu pneurile tăiate ... și chiar a meritat să se oprească în mijlocul drumului (doar pentru că pot) și nu s-au deplasat 10 m mai încolo, până în parcare? Căci ajungi la scoală la fel de repede și comod și din parcare... la urma urmei, de aia se și numește parcare...

Cel mai trist însă din toată povestea este că odraslele învață încă de mici acest comportament dobândit al părinților. Ei cresc direct cu acest sentiment de "falsă" putere și intangibilitate. Și atunci ne mai mirăm de cea ce se întâmplă zi de zi în jurul nostru? Putem spera la un viitor mai bun? Nu pentru noi, care ne-am trăit deja mare parte a vieții, ci pentru copii noștrii?...

Deși neîntenționat, v-am "descris" deja ce înseamnă etimologia genului Scleroderma; piele groasă; vă mai spun doar că se trage din cuvintele grecești scler-, care înseamnă tare, respectiv -derma cu însemnătate de piele. Epitetul de citrinum în cazul ciupercii noastre de azi, vine de la coloritul galben-lămâi al dermei acestor ciuperci; care, deși sunt ciuperci închise, se înrudesc cu hribii; și în mod particular cu genul Gyroporus.

Printre curiozități aș aminti faptul că deși este o specie (considerată uneori) toxică din familia mare a hribilor; hribi care de regulă cresc în parteneriat cu câte o specie de copac; Scleroderma citrinum este parazitată destul de frecvent de un alt confrate, Pseudoboletus parasiticus. Buretele cerbilor; indiferent dacă o considerăm toxică sau nu, păstrează valabilă idea generală de ciupercă necomestibilă.

Descrierea ciupercii:

Regnul: Fungi

Diviziunea: Basidiomycota

Clasa: Agaricomycetes 

Ordinul: Boletales

Familia: Sclerodermataceae

Genul: Scleroderma

Specia: citrinum

Sinonime: Scleroderma vulgare, Scleroderma aurantium, Scleroderma lycoperdoides.

Specie protejată: comună.

I	II	III	IV	V	VI	VII	VIII	IX	X	XI	XII

•••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••

Aparatul fructifer: 4-8 (12) cm diametru; sferic, oval sau turtit; coloritul variază de la un albicios inițial către un galben lămâi apoi ocru-maroniu sau chiar verzui. Exoperidiul este  tare şi rigid, având pe suprafaţa sa solzi, negi bine reliefaţi şi aspri, distribuiţi neregulat; exoperidiu care la maturitate se rupe în mod neregulat pentru eliberarea sporilor. Ciuperca se fixează în pământ prin cordoane miceliare albe.

Gleba: la exemplarele tinere este fermă, compactă și albă. Cu maturizarea se va colora in violaceu, dinspre centru către exterior; prezentând o rețea  de vinișoare albe marmorate; la final va devinii negru-violacee și pulverulent.

Culoarea sporilor: negru-violacee.
Sporii: 9–13 µm, sferice, cu o rețea fină de riduri ornamentale.

Gustul și mirosul: prezintă un miros neplăcut ca de gaz; nu are un gust specific.

Reacții chimice: sub acțiunea KOH, exoperidiul se colorează în roșu închis.

Distribuția: specie micorhiză asociată pădurilor de foioase și rășinoase, crește în toată emisfera nordică, fiind una dintre speciile cu răspândirea cea mai mare. Preferă solurile acide, nisipoase, unde o găsim în prezența mușchiului, solitar, răzleț sau în grupuri, din Iulie până în Noimebrie. Pseudoboletus parasiticus fiind parazitul său specific.

Comestibilitatea: toxică, poate cauza tulburări gastrointestinale grave.

Specii asemănătoare:

• Scleroderma verrucosum, este mai închisă la culoare şi are un picior scurt.
• Bovista plumbea, cu un peridium foarte fragil și gleba care trece din alb în măsliniu apoi maro.
• Lycoperdon perlatum, în formă de pară, este acoperit de solzi mărunți și ascuțiți, prezintă un picior rudimentar și are un aspect buretos, moale.
• Tuber aestivum, acoperit de negi negrii, piramidali, crește subteran.