Văduva plângăcioasă (Lacrymaria lacrymabunda)

Lacrymaria lacrymabunda by Jozef Pavlik

De unde și până unde văduvă, habar nu am; însă cert este că plânge ... Ciuperca Văduva plângăcioasă (Lacrymaria lacrymabunda) are proprietatea de a "plânge" când solul este suficient de umed. La propriu sau la figurat ... lamele ciupercii secretă din abundență o soluție apoasă, inițial transparentă apoi din ce în ce mai cenușie (de culoarea plumbului), ce se vor usca negricios pe muchiile lamelor ciupercii sau merginile răsfrânte ale pălăriei...

Etilomoliga denumirii ciupercii este foarte simplă, vine din latină, unde lacrymaria înseamnă că lăcrimează; iar epitetul lacrymabunda, subliniază încă odată caracteristica ciupercii atrăgând de această dată atenția asupra faptului că o face din abundență. Lăcrimează din abundență.

Ca și specie este una comestibilă, însă datorită caracteristicii sale de a dezvolta spori de culoare neargă, prezintă riscul de a colora în negru mâncarea care o gătim. Însă dacă acest aspect nu vă sperie și sunteți hotărâți în a o încerca, v-o recomand sub formă: prăjit pane și cu garnitură de murături dulci. Recomand la rândul meu murăturile dulci (pepene, lebeniță, castraveți îndulciți ...) pentru a distrage atenția de la gustul amărui al ciupercii ...

Descrierea ciupercii:

Regnul: Fungi

Diviziunea: Basidiomycota

Clasa: Agaricomycetes 

Ordinul: Agaricales

Familia: Psathyrellaceae

Genul: Lacrymaria

Specia: lacrymabunda

Sinonime: Agaricus lacrymabundus, Psathyra lacrymabunda, Geophila lacrymabunda, Hypholoma lacrymabundum, Agaricus macrourus, Agaricus velutinus, Coprinus velutinus, Hypholoma velutinum, Lacrymaria velutina, Psathyrella velutina, Drosophila velutina, Agaricus areolatus, Psilocybe areolata, Psilocybe cernua, Hypholoma aggregatum, Hypholoma boughtoni.

Specie protejată: comună.

I	II	III	IV	V	VI	VII	VIII	IX	X	XI	XII

•••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••

Pălăria: 3-10 cm diametru, initial în de formă de clopot, apoi convexă, cu gurgui mare central, turtit. Cuticula de culoare maroniu-ocru-portocaliu-roșcată, este acoperită de firişoare minuscule lânoase care pot să cadă odată cu vârsta. Resturile de vălului universal formează de-a lungul marginii răsfrânte, un şir de franjuri.

Lamele: libere sau ating ușor piciorul, sunt agglomerate, pătate, de culoare mov-negricioasă și cu marginea lamelor alba. Pe vreme umedă secretă picături de apă (initial transparente, apoi din ce în ce mai înshise la culoare, cenușii.)

Culoarea sporilor: neagră.
Sporii: de 8–11x5–6 µm, elipsoidale, ornate cu negi mărunți și un por germinal truncat.

Piciorul: 4-8 cm lungima și 0,5-1 cm grosime, mai mult sau mai puțin cilindric, sau ușor umflat către bază, este gol pe interior, fibros, cu solzi mărunți în parte inferioară zonei inelare și de culoare ocru, respectiv albă deasupra inelului și mai netedă. Inelul este fibros și cu aspect de vată.

Carnea: compactă, fragile, ocru-maronie.

Gustul și mirosul: fără miros specific, gustul este amar.

Distribuția: specie saprofită, comună și larg răspândită (Europa, Asia, America de Nord), und crește dealungul drumurilor, în parcuri și grădini, la marginea pădurilor, în grupuri, de la sfârșitul primăverii până toamna târziu (Aprilie - Noimebrie).

Comestibilitatea: comestibilă, dar amară.

Specii asemănătoare:

• Psathyrella candoleana, de dimensiuni mai mici și culori mai palide.