Ciuperca termitelor reticulată (Termitomyces reticulatus)

Termitomyces reticulatus

Și dacă tot am fost prin Grecia, de ce să nu fac încă un pas și să vizitez (virtual) și Africa... Darwin ne spunea odinioară, cum că omul ar apărut fi apărut în Africa și s-ar trage din maimuță. Nu știu dacă a avut sau nu dreptate, deoarece teorii evoluționiste există nenumărate, însă știu că agricultura cea mai dezvoltată este tot pe teritoriul africii. Sigur că nu îmi veți da dreptate, așa că haideți să vedem mai de-a amănuntul cum stă treaba cu agricultura pe aceste meleaguri ...

pentru ca apoi să apreciați voi dacă am avut sau nu dreptate.

Într-un capitol al paginilor Ciupercomania (devoratorii de ciuperci), vă spuneam că insectele sunt cele mai feroce devoratori ai ciupercilor, iar printre acestea furnicile ar fi cele mai înfometate după astfel de delicatese. Totodată vă povesteam cum că insectele au învățat de-a lungul mileniilor să cultive și exploateze ciupercile; iar printre aceste insecte, cele mai talentate sunt termitele, deoarece nu doar că reușesc să cultive ciuperci, dar reușesc să cultive și cele mai mari ciuperci cunoscute omului (cum este Termitocyces titanicus, găsită în Zambia, și a cărei pălărie măsura nu mai pușin de 1metru în diametru). Și pentru ca treaba să fie completă, aceste ciuperci sunt și comestibile de către om ...

Iertați-mi ignoranța, dar pentru mine furnică sau termită este una și același lucru, (știu, termitele au corpul moale, sunt mai deschise la culoare și au corpul altfel segmentat... dar diferențele între ele sunt mult prea mici pentru a nu le considera una și aceași insectă). La ora actuală sunt descrise și recoltate 18 specii de termitomyces, dar scrierile vorbesc de cel puțin 60 specii; însă acestea nu au putut fi confirmate datorită descrierilor foarte sumare sau chiar inexitenței acestora. Majoritatea acestor ciuperci sunt specifice Africii, însă există și excepții, astfel avem astfel de specii de ciuperci și în Asia...

Termitele, înghit diferite tesuturi vegetale pe care apoi le depun sub formă de excremente în interiorul cuiburilor. Acest proces însă nu este un proces care urmeză neapărat calea normală de digestie, ci el este doar un proces de tranzit intestinal rapid, în urma căreia termita nu se hrănește din aceste tesuturi ci doar le "prelucrează" pentru ca apoi să le elimine sub formă de granule, cocoloașe. Aceste cocoloașe sunt preluate de către ciupercă și ajung ca într-un interval relativ scurt să fie suficient de descompuse (lignina și celuloza din ele) pentru ca ele să fie digerabile de către termite. De altfel nici ciuperca nu este lăsată de izbeliște, devenită matură este o sură importantă de zaharuri, proteine ... termitelor.

Un proces oarecum similar este prezent în cadrul furnicilor de tip Atta, care trăiesc în simbioză cu specii de ciuperci Attamyces (Agaricaceae). Curios însă este faptul că deși există aceste simbioze fără de care nici una din specii n-ar exista (nici ciuperca nici insecta), transferul de spori este independent și se realizează pe cale clasică, fără nici un ajutor din partea insectelor.

Cu toate că se studiază la greu aceste relații de interdependență între termite și ciuperci, încă nu s-a reușit desocperirea elementelor ce fac ca o anumită specie de ciupercă să fie selectată și "adoptată" de către termite pentru a fi apoi protejată de orice deviație în evoluție și de a păstra gena pură a ciupercii. Se cunoaște faptul că diferite specii de termite pot conviețui cu aceași specie de ciupercă, însă încă nu se cunosc criteriile pe baza căreia termitele selectează aceste specii de ciuperci. Și dacă tot vorbim de calități speciale, trebuie să amintim și faptul că aceste ciuperci posedă și poprietăți antioxidante precum fitochimice.

Un alt apect interesant este faptul că ciuperca nu doar hrănește cuibul de termite dar o și apără de invazia altor ciuperc, deoarece este cunoscut faptul că un cuib de termite abandonatva fi foarte rapid invadat de alte ciuperci, printre are cele mai des întâlnite sunt speciile de Xylaria.

Descrierea ciupercii:

Regnul: Fungi

Diviziunea: Basidiomycota

Clasa: Agaricomycetes 

Ordinul: Agaricales

Familia: Lyophyllaceae

Genul: Termitomyces

Specia: Termitomyces reticulatus

Sinonime: Podabrella reticulatus, Rajapa reticulatus, Sinotermitomyces reticulatus

Specie protejată: comună

I	II	III	IV	V	VI	VII	VIII	IX	X	XI	XII

•••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••

Pălăria: inițial convexă, ajunge ca foarte rapid să se aplatizeze și să prezinte chiar o ușoară depresiune centrală. Cu toate astea prezintă un umbo central care o ajută la spargerea solului întărit și urcarea la suprafața pământului. Pălăria este de culoare albă.

Lamele: sunt libere, aglomerate și de culoare albă.

Culoarea sporilor: rozalie

Piciorul: de culoare albă sau albicios-murdar-maronie, este relativ masiv, compact și cu un aspect lănos, solzos. Nu prezintă inel, dar lamele sunt inițial acoperite de un văl universal trecător, care odată cu deschiderea ciupercii va dispărea. Piciorul este ușor bulbos, cu bulb ce se dezvoltă pe o foarte lungă "pseudorhiză" care coboară până în adâncul cuibului de termite.

Carnea: albă, fermă, nu se învinețește.

Gustul și mirosul: fără miros sau gust caracteristic.

Distribuția: specie saprofită întâlnită în Africa, în asociere cu speciile de Macrotermitinae. Crește în grupuri mai mici sau mai mari pe conurile acestor termite, pe toată durata anului.

Comestibilitatea: comestibilă

Specii asemănătoare:

•  speciile de Podaxis pot fi asemănătoare datorită faptului că și ele cresc pe conuri de termite, însă ca și aspect ele seamănă mai mult cu niște baloane, bășici cu tulpină, sau cu un Burete cu perucă nedeschis.
• ciuperca asiatică Macrolepiota albuminosa crește tot pe cuiburi de termite.