Consiliul European pentru Conservarea Ciupercilor

E.C.C.F.

Da, există și un astfel de consiliu; nu doar pentru a ocupa cine știe cine încă vreun post de conducere, ci chiar pentru a face ceva. Ce ar putea să facă o astfel de organizație? Din păcate prea puține, dar în acelați timp destul de mult. Nu poate opri ciupercarul amator în a culege sau distruge specii amenințate sau pe cale de dispariție, însă poate influența guvernele în adoptarea de legi, într-un final ajungând să terzească conștiința oamenilor în acest sens ...

Zilele trecute căutând după niște informații, am ajuns pe pagina Consiliului European pentru Protejarea Ciupercilor, E.C.C.F. unde am rămas (iarăși) dezamăgit. Dezamăgit nu din cauza a ceea ce se face acolo ci din cauza ca noi, România nu suntem prezenți în cadrul acestei organizații.

Sunt dezgustat de replici arhicunoscute, genul: "Nu ne vindem țara!", dar în același timp, pe ușa din dos, ne exportăm pădurile; ne vindem bogățiile subterane (aur, gaze ... tot ce găsim) ... le știți și voi foarte bine pe toate.

Cu tot interesul pentru binele propriu și absolut imediat al cetățeanului Român de după 1989;  în 2006, am reușit (ca popor) să obținem din partea guvernul, legea 30 din Ordinul 246, lege care încearcă să reglementeze culesul ciupercilor din fora autohtonă. Aceasta lege face referire la 35 de specii de ciuperci și din păcate cu toate că a fost votată, nu are aplicabilitate până în ziua de azi. De ce? Pentru că odată cu ea ar fi trebuit construită și o structură "administrativă", ar fi trebuit create locuri de muncă în piețe pentru specialiști în recunoașterea diferitelor specii de ciuperci, specialiști care apoi să acorde autorizații de comercializare... precum multe altele. Existând o astfel de structură, implicit ar trebui să se implice (scuzați cacofonia) în protejarea speciilor de ciuperci din flora spontană.

Dar neexistând, respectiv neaplicând legea, avem scuza cea mai bună: "Nu am știut!" că era pe cale de dispariție, nici măcar după ce specia a dispărut pe pe pământ. Și asta nu ar fi nici o noutate. Știm doar câte specii au dispărut doar în ultimele 200 de ani. Pe pagina E.C.C.F. există liste cu specii propuse și protejate în țările care le-au propus; ba chiar mai mult, dacă vă uitați pe aceste liste veți vedea și o anumită clasificare. Sunt specii dispărute, critic amenințate, amenințate, ușor amenințate, vulnerabile ... gradul de amenințare în sine pentru mine are prea puțină importanță, deoarece ele sunt amenințate sub o formă sau alta și ar trebui luate măsuri pentru a le proteja, dar ceea ce mi-a sărti în ochi este lista mare a speciilor marcate ca posibil dispărute.

Dacă nici asta nu este un semn pentru a ne trezi și de a proteja natura, nu știu ce alt semn mai așteptăm. Ma uimit și numărul mic al statelor care au aderat acestei organizații, practicla număr pe cele două mâini ale mele: Austria, Danemarca, Suedia, Elveția, Armenia, Bulgaria, Cehia, Slovacia, Slovenia, Estonia, MunteNegro, Norvegia, Marea Britanie, Ukraina și Rusia.

O altă organizație care urmărește aceleași scopuri este European Mycological Assciation, dar care și-a extins activitatea la nivelul întregii lumi. Pe listele lor figurează în plus câteva țări Europene care au astfel de liste cu specii protejate: Polonia, Estonia, Finlanda și Olanda; precum țări din întreaga lume.

Dacă suntem atât de mândrii de faptul ca suntem Români, încât "nu ne vindem țara";atunci ar trebui să ne preocupe și astfel de probleme, să ne protejăm noi speciile amenințate (căci pădurile noastre nu sunt nici de departe atât de "ecologice" precum am crede). Să arătăm lumii că suntem altfel de Români, precum ne este renumele. Oare putem așa ceva?