Tumoarea rudimentară (Panus rudis)

Panus rudis

Diversitatea formelor de viață este uimitoare. Dorința de a trăi și de a perpetua este mai puternică ca orice altă dorință sau necesitate. Acest fapt este demonstrat și de către ciuperci, prin adaptarea lor la toate condițiile de mediu; fiind prezente pe absolut fiecare treaptă a evoluției; ba chiar mai mult, pentru diversitate, unele ciuperci s-au oprit din evoluție, altele au evoluat paralel ... au acoperit cu succes fiecare variantă posibilă al supraviețuirii și evoluției...

Ciuperca noastră de astăzi, Tumoarea rudimentară (Panus rudis),  face parte și ea din acest "circ" al curiozităților, deoarece este o ciupercă cu lame, dar care se înrudește cu ciuperci din familia Polyporaceae. (Un alt exemplu al evoluției paralele este cel al Păstrăvului de fag (Pleurotus ostreatus), care cu toate că crește pe copaci, face parte din familia Agaricaceae-lor).

Denumirea sa este le fel de "ne-la-locul-ei", deoarece Denumirea generică de Panus se trage din greacă și înseamnă bubă, umflătură, tumoare; probabil din cauza că ciuperca apare pe lemnul mort și era considerată mai degrabă ca o boală a copacului. Epitetul de rudis se trage de la rudimentar, cu referire la faptul că este o ciupercă de talie și calități reduse comparativ cu altele de aceași natură, (cum ar fi Păstrăvul de fag sau surate ale acesteia).

În Europa, unde este cunoscută sub numele de Panus rudis, este considerată a fi necomestibilă, însă în America de Nord, unde este cunoscută sub denumirea de Panus strigosus; Clyde Martin îl menționează a fi o ciupercă comestibilă dar foarte fibroasă. Dacă doriți a-l încerca, depinde doar de voi, deoarece nu riscați nici o intoxicație; cel mult veți mesteca ceva foarte fibros...

Descrierea ciupercii:

Regnul: Fungi

Diviziunea: Basidiomycota

Clasa: Agaricomycetes 

Ordinul: Polyporales

Familia: Polyporaceae

Genul: Panus

Specia: Panus rudis

Sinonime: Agaricus crinitus, Agaricus strigosus, Lentinus lecomtei, Agaricus strigopus, Agaricus hirtus, Lentinus strigopus, Agaricus macrosporus, Lentinus capronatus, Lentinus strigosus, Agaricus sainsonii, Lentinus chaetophorus, Panus lamyanus, Panus hoffmannii, Panus sainsonii, Lentinus sparsibarbis, Pleurotus macrosporus, Pocillaria chaetophora, Pocillaria sparsibarbis, Pocillaria strigosa, Lentinus lamyanus, Lentinus rudis, Pocillaria lamyana, Pocillaria rudis, Lentinus substrigosus, Panus rudis f. sainsonii, Pleurotus rudis, Panus fragilis

Specie protejată: comună

I	II	III	IV	V	VI	VII	VIII	IX	X	XI	XII

•••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••

Pălăria: de 2-10cm diametru, inițial convexă și cu marginea ușor laminată, iar pe măsura maturizării se adâncește, luând formă de cupă. Putând avea formă circulară, semicirculară sau neregulată, este acoperită cu peri de 1-2mm lungime. În stadiu tânăr prezintă un colorit cu tentă de mov, care se va decolora într-un brun-roșcat, maroniu, portocaliu-maroniu sau chiar brun-rozaliu, (culoarea de bază a ciupercii mature va fi în totdeauna spre maroniu).

Lamele: sunt decurente, înghesuite, uneori cu nuanțe de mov la ciupercile tinere, dar în totdeauna vor tinde spre albicios.

Culoarea sporilor: albă
Sporii: 4,5-6,5x2,5-4 mironi, elipsoidali, netezi și inamyloizi.Pleurocystidia de 60x13 microni, e ușor cilindrică și cu pereși foarte subțiri cu excepția apex-ului.

Piciorul: de 1-4cm lungime și cam 1 cm grosime, de multe ori plasat excentric, lateral și îngropat în substrat; este uscat, păros și de culoarea pălăriei.

Carnea: este albicioasă, tare și fibroasă.

Gustul și mirosul: fărăr miros specific, gustul poate fi ușor amărui.

Distribuția: este o specie comună, saprofită pe lemnul mort de foioase (în general de esență tare, stejar, fag ...), unde poate crește solitar sau în grup de la începutul primăverii până toamna târziu. O regăsim pretutindeni, de la câmpie până la munte.

Comestibilitatea: necomestibilă.

Specii asemănătoare:

•  Panus conchatus - eset asemănătoare dar nu păroasă ci solzoasă, iar la nivelul sporilor, prezintă spori mai lungi și mai subțiri.
• Phyllotopsis nidulans - prezintă lamele portocalii care de obicei nu se decolorează odată cu vărsta ca și în cazul pălăriei.