Trufa de vară (Tuber aestivum)

Tuber aestivum

Oamenii au căutat încă din timpuri străvechi înavuțirea rapidă, iar pentru asta erau dispuși (chiar) la orice. Febra aurului a lovit în multe rânduri omul, dar cea mai de amploare a fost cea din 1848 din zona San Fransico, California; mulți sau îmbogățit dar și mai mulți au distrus și ceea ce aveau până atunci ... și cu toate astea nu aurul este cel mai de preț element chimic cunoscut. Oarecum, întlnim aceași situatie și în lumea ciupercilor. Trufele sunt recunoscute ca fiind ...

ciupercile cu aroma cea mai deosebită și în același timp datorită modului de viață subteran sunt și foarte greu accesibile "vânătorului" de rând. Dar v-am arătat deja, ele pierd teren în fața unor ciuperci mult mai neînsemnate, dar care posedă proprietăți medicinale...

Comparația între căutătorii de trufe și cei de aur, este cât se poate de realistă, deoarece în ambele domenii "exploatarea" se poate face atât rudimentar (cu ceea ce avem) cât și profesional și cu un efor minim. Dacă primii căutători spălau nămolul din zori și până seara în speranța găsirii vreunei pepite, azi putem apela la studii geologice pentru delimitarea zăcămintelor, ba chiar mai mult, tindem către studii spectroscopice făcute cu ajutorul sateliților ... la fel și vânătorul de trufe, poate să se bazeze pe propriile simțuri, săpând după trufe după cum îi indică "nasul" (flerul) sau  se poate baza pe ajutorul canin sau porcin. Ba chiar mai mult, poate combina acestea două sub forma unei plantații ...

Trufa de vară (Tuber aestivum) despre care doresc să vă povestesc azi, nu este trufa cea mai de preț (trufa Perigord respectiv cea de Piedmont sunt mult mai apreciate pentru aroma lor), însă aceasta este cea din acest sezon și spre fericirea tuturor, se găsește și în România (nu mă întrebați pe unde, că n-am găsit trufe până în prezent, dar avem și noi trufarii noștrii, care ne pot ajuta cu siguranță).

Trufa de Burgundi (Tuber uncinatum) cu toate că poartă nume diferit, este una și aceași ciupercă. Studiile microscopice au arătat că cele două sunt una și aceași ciupercă, iar mirosul și culoarea prin care se diferențiază, s-ar datora mai mult ecosistemului în care acestea se dezvoltă și nu pentru că ar fi specii diferite.

Etimologia denumirii ... nu mi se pare cea mai inspirată, însă cine sunt eu să contest acest amănunt. Numele generic de Tuber, vine din latină cu înțelesul de umflătură pe cțnd epitetul de aestivum este ceva mai la obiect, se trage tot din latină, aestivus însemnând vară.

Spumă de trufe negre

Trufele, în general, sunt ciuperci foarte scumpe, apreciate pentru aroma și gustul lor, Unele sunt atât de scumpe, încât din ele doar se rade (se folosește) o cantitate foarte mică pentru a da savoare mâncării. Dar astăzi fiind vorba despre o trufă mai "comună", îmi voi permite a vă prezenta o rețetă care folosește puțin mai mult din aceste ciuperci deosebite și care sper să vă răsfețe într-o după-amiază toridă de vară. Spumă de trufe negre. Ingrediente: 0,5 uncie (15 g) de trufe negre, 3 linguri de zahăr, 4 gălbenușuri de ou, 6 linguri de apă plată. Modalitatea de preparare: Trufele se pun într-un mojar și se pisează până se obține o pastă din ele, se adaugă zahărul și se mixează în continuare până avem o mixtură omogenă. Se amestecă apoi pasta de trufe cu gălbenușurile și se amestecă pe aburi până ce vom avea o pastă gălbuie, caldă și cremoasă (circa 4 minute). Se adaugă apa plată după care se bate puternic cu un tel până obținem o spumă groasă care începe să se țină. Se servește ca atare.

Descrierea ciupercii:

Regnul: Fungi

Diviziunea: Ascomycota

Clasa:  Pezizomycetes

Ordinul: Pezizales

Familia: Tuberaceae

Genul: Tuber

Specia: Tuber aestivum

Sinonime: Tuber uncinatum, Lycoperdon aestivum, Rhizopogon aestivus, Hymenangium aestivum, Tuber culinare var. aestivum, Tuber blotii, Aschion nigrum, Tuber gallicum, Tuber bohemicum, Tuber culinare

Specie protejată: comună

I	II	III	IV	V	VI	VII	VIII	IX	X	XI	XII

•••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••

Aparatul fructifer: în geenral de 3-10 cm diametru, dar ocazional poate depăși aceste dimensiuni, este mai muklt sau mai puțin sferic, dar ocazional poate fi neregulat și multilobat.

Peridium: este format din mici piramide neregulate, de aproximativ 3-9mm, amintind oarecum de scoarța copacilor, atât la aspect cât și la culoare. Coloritul variază între un maroniu închis și negru

Culoarea sporilor: este  de un crem albicios, iar în masă dă impresia chiar de gălbui.

Gleba: inițial de culoare albă, treptat devine de un gri-maroniu cu irizații albe neregulate ca marmura.

Gustul și mirosul: miros și gust plăcut de trufe.

Distribuția:specie micorhiză întâlnită cel mai frecvent în pădurile de fagi, dar ocazional și sub stejari; în totdeauna în sol alcalin. Este o ciupercă specific Europeană (mai ales sudului Europei, dar se găsește în toate țările Europei) care crește de la începutul verii până pe la mijlocul toamnei, în zona de deal și munte.

Comestibilitatea: comestibilă

Specii asemănătoare:

•  Tuber melamosporum (trufa Perigord) are peridiumul negru în totdeauna, suprafața sa este acoperită de mici ridicături poligonale, neregulate, despărțite de "văi" puțin adânci, precum gleba acesteia este mai închisă la culoare.
• Tuber magnatum (trufa albă de Piedmont) are un exterior neted și palid, precum gleba este de culoare crem-ocru.