Coronița violet (Sarcosphaera coronaria)

Sarcosphaera coronaria by Adela Cremene

Vă povesteam zilele trecute, despre "ciuperci ascunse" și cât de dificil este sau nu, descoperirea acestora; iar dacă în cazul trufei putem găsi indicii în acest sens, oferite de "mama natură", de ce nu am avea asemenea indicii și în cazul ciupercii Coronița violetă (Sarcosphaera coronaria). Bine-nțeles că nu vom regăsi aceiași indicatori de prezență și în cazul ciupercii, dar în schimb, dacă suntem atenți, putem descoperi ciuperca relativ ușor căutând ...

după "găuri" în pământ (după cum puteți vedea și în filmulețul de mai jos).

Sarcosphaera coronaria este o ciupercă  ce cunoaște o răspândire destul de mare, este prezentă în: Europa, Africa de Nord, Orientul apropiat (Turcia, Israel ...) precum America de Nord, dar cu toată această răspândire este destul de rar întâlnită. Iar datorită restrângerii tot mai accentuate a teritoriilor de dezvoltare a ciupercii, este declarată a fi specie protejată în 14 țări Europene.

Identificarea ciupercilor tip "pocal" (gen Peziza) nu este o sarcină tocmai ușoară, dar această ciupercă se distinge din marea masă monotonă a ciupercilor de acest gen, atât în stadiu tânăr cât și cel matur. Ciuperca face parte din familia Pezizaceae-lor și este singura specie din genul ei. Cu toate astea, de-a lungul timpului în acest gen s-au perindat foarte multe alte ciuperci, dar care pe măsura identificării a noi caracteristici, au fost mutate cu precădere în genul Peziza sau au fost declarate sinonime pentru Coronița violetă (Sarcosphaera coronaria).

Când ciuperca încă este tânără, corpul său fructifer (ascocarp) este aproape închis și aceasta se dezvoltă subteran; pentru ca doar "buza" ciupercii să se ridice puțin deasupra solului (motivul pentru care vă spuneam că trebuie să căutăm după găuri în sol). Urmând ca odată cu dezvoltarea ciupercii, pereții acesteia să se crape în mai multe locuri și să se încovoaie către exterior (ca o coroniță), ajutând ciuperca să "urce" la sol. Ciupercile mature vor fi mai ușor de observat însă deja vor fi "bătrâne".

Coronița violetă (Sarcosphaera coronaria) multă vreme a fost considerată a fi o ciupercă comestibilă, dar cazuri "recente" de intoxicații au supus ciuperca unei analize mai atente; în urma căreia Arora a declarat că această ciupercă are capacitatea de a acumula metaloide, în speță arsen, sub forma acidului metilarsenic. Recordul concentrației din acest acid a fost înregistrat în Cehia, unde această valoare a atins 7090mg/kg-ul de ciupercă uscată. Intoxicația cu această ciupercă este similară otrăvirii cu specii de zbârciogi (datorită giromitrinei) și se manifestă prin dureri de stomac, vome, arsuri digestive, deshidratare ... Cu toate astea există doar o singură înregistrare de deces cauzată de această ciupercă (în zona munților Jura, 1920).

Dacă ați încălcat legea; ați cules ciuperca și vreți să încercați a o găti și consuma; o puteți face prin opărire, cu schimb de apă; apa fierbinte pare să diminueze efectul toxic al ciupercii; dar ciuperca nu va prezenta nici o aromă deosebită, astfel că vă sfătuiesc ca mai bine să o protejați și să o lăsați să se dezvolte la locul său. Ciuperca însă nu prezintă doar aspecte negative, ea este și o sursă importantă de vanadiu, necesară organismului; după cum sa arătat înr-un alt studiu din 2007, ea prezintă o concentrație de vanadiu de până 0,142mg/kg de ciupercă în formă uscată.

Cei ce dintr-un motiv su altul, dar sau intoxicat cu compușii arsenici ai Coroniței violete (Sarcosphaera coronaria), ca prim ajutor pot apela la spălături stomacale prin consumul a cât mai multe lichide, urmate de vome provocate. Ca și antidot sunt cunoscute dimercaprolul și penicilamina, dar pentru astea este nevoie de un control și supraveghere medicală.

Rețetă pentru această ciupercă nu vă ofer din motive evidente (a se vedea mai sus).

I	II	III	IV	V	VI	VII	VIII	IX	X	XI	XII

Caracterizarea ciupercii Sarcosphaera coronaria:

Aparatul fructifer (ascocarp): putând ajunge chiar la 20cm în diametru, este de formă sferică, goală pe interior, cu partea superioară deschisă, care odată cu maturizarea se deschide tot mai mult, crăpându-se în petale (5-10 petale) ce se încovoaie către exterior dând o alură de coroană ciupercii. Suprafața interioară inițial este ablicioasă, dar care va primi o culoare tot mai violet-mov (levănțică) pe măsură ce se dezvoltă ciuperca, pentru ca trecând de maturitate să tindă către un maroniu. Suprafața exterioară este albicios-maronie. Suprafețele pot fi netede sau ușor solzoase,

Piciorul: este absent sau foarte rudimentar, albicios.

Carnea: sfărâmicioasă, de culoare albă, poate junge chiar la 5mm grosime, Nu prezintă miros sau gust caracteristic.

Distribuția: specie odinioară considerată saprofită, azi acceptată a fi micorhiză în pricipal speciilor de conifere (la deal sau la munte), pe sol calcaros, unde o vom găsi solitar sau în grup; parțial îngropat în sol. Perioada de dezvoltare fiind de la începutul primăverii până la finele toamnei, dar cel mai adesea s-a putut găsi deodată cu fructificarea zbârciogilor (primăvara).

Comestibilitatea: comestibilă (dar atenție la cele menționate mai sus).

Sinonime: Sarcosphaera crassa, Sarcosphaera eximia, Caulocarpa montana, Peziza coronaria, Peziza crassa, Peziza eximia, Pustularia coronaria, Sepultaria coronaria

Specie protejată: Da

În continuare vă prezint două filmulețe, prima cu prezentarea ciupercii în general, iar al doilea, despre modalitatea în care această ciupercă își împrăștie sporii cu ajutorul vântului: