Mitra cu piciorul alb (Helvella leucopus)

Helvella leucopus
Helvella leucopus
Mitra cu piciorul alb (Helvella leucopus) este la urma urmei o ciupercă “clasică”, în sensul că prezintă pălărie și picior; dar lipsa lamelor și pălăria neregulată fac din ea totuși o excepție căreia i sa alocat o familie proprie. Michael Kuo susține ideea cum că identificarea speciilor de Helvella, este un proces în care se analizează atent aspectele...

mai ales macroscopice ale acestor ciuperci, acordând atenție deosebită formei pălăriei și al aspectului suprafeței inferioare. Tot el susține ideea că analizele microscopice (dacă s-ar efectua) ar da complet peste cap actuala orânduire in această familie, dezvelind un număr mult mai mare de specii de Helvella decât se cunosc actualmente.

Motivând cu explicația micologistului mai sus amintit se face că această ciupercă poartă foarte multe denumiri, atât stiințifice căt și populare. Aș începe enumerarea cu denumirea generică al acestei familii, cel mai des amintită ca fiind Șaua elfilor sau Șaua piticilor. În zonele noastre este mai puțin populară această denumire, întâlnind mai des denumiri ca Mitră respectiv Zbârciog, cu epitetele aferente: negricios, călugăriță, murg, brun, cu picior alb sau chiar comestibil. Denumirile științifice nu lipsesc nici ele: H. spadicea, H. monachella, H. albipes, H. cibaria, Acetabule leucopus, Macropodia leucopus, Macroscyphus leucopus ...

Mitra călugăriței (Helvella leucopus) în ciuda numeroaselor denumiri, este o specie de ciupercă rară, care nu întâmplător în multe state Europene este cuprinsă pe lista ciupercilor protejate. Vă spuneam și că speciile de Helvella sunt ciuperci otrăvitoare datorită conținutului lor de giromitrină; dar fiind ciuperci aromate (și-au  împrumutat denumirea de la o plantă aromată) aceste ciuperci sunt consumate mai ales în spațiul dintre Dunăre și Tisa; unde după o fierbere bună de cel puțin 20 minute (după care apa de pe ele este aruncată) sunt considerate chiar delicatese. (Personal nu vă sfătuiesc pentru astfel de experiențe cu atât mai mult că identificarea lor este destul de aleatoare, ciupercă putând prezenta colorit diferit în diferite stadii ale maturizării …)

Și această specie se poate confunda cu alte surate sau chiar alte specii, dintre acestea aș aminti Helvella lacunose, Helvella crispa, Gyromitra infula…

I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII













Caracterizarea ciupercii Helvella leucopus:
Pălăria cu lobi de 2-6 cm, destul de răsucită şi cu lobi de forme neregulate, inegale, are un aspect caracteristic de şa sau mitră papală. Suprafaţa sa exterioară (Hynenium) este uscată, netedă şi catifelată, variază în colorit de la maroniu la negru, iar odată cu vârsta tinde să se decoloreze. Suprafața interioara (sau de jos) este netedă, de culoare alba, ce tinde să se păteze în maroniu.. Prezintă spori de culoare albă.
Piciorul este are 3-15 cm, uneori chiar și 20 cm lungime, este cilindric sau turtit, albicios sau cu nuanțe crem-gălbui (din cauza umidității), mai gros la bază şi subţiat la vârf, la început plin, apoi gol în interior, neted sau puţin zbârcit.
Carnea are consistenţa cauciucului, elastic, de culoare albă, cu miros plăcut dar necaracteristic şi gust slab și ușor dulce. 
Distribuția este specie oficial declarată saprofită dar cu probabilitate mare de a fi micorhiză întâlnită în emisfera nordică: Europa, America, Africa de Nord și Asia; creşte pe pământ, (exclusive sub plopi), de obicei în grupuri mici, pe soluri nisipoase din păduri, parcuri sau terenuri cultivate (în zonă de câmpie) unde apare din martie până în mai.
Comestibilitate: comestibilă; dar conține giromitrină, ceea ce o include în categoria ciupercilor otrăvitoare.

2 comentarii: