Buretele aricilor (Lycoperdon echinatum)

Lycoperdon echinatum

Buretele aricilor (Lycoperdon echinatum) cu toate că este prezent în Europa, Africa, America de Nord și America centrală, este totuși o apariție rară, ocazională; motiv pentru care recomand blândețea față de această specie. Unii autori consideră varietatea din America o specie de sine stătătoare și o numesc Lycoperdon americanum, dar aceste păreri nu sunt unanim acceptate și ca atare așteptăm studii mai aprofundate să decidă acest aspect. Ceea ce este curios la această ciupercă este ...

asocierea numelui cu ciuperca. Denumirea de Lycoperdon asociat familiei acestor ciuperci pare a fi absolut aleatoare, întrucât înseamnă flatulența lupului; ceea ce pare  de necrezut, deoarece aceste ciuperci  au miros plăcut de "ciuperci" și nicidecum nu miros a gaze de flatulație; cu atât mai mult cu cât nu cred că știe cineva cum miros aceste gaze în cazul lupului sau cum sună acesta la lup. Epitetul de echinatum este mai obiectiv și înseamnă spinos, de unde și asocierea denumirii populare cu aricii. Totuși cu puțină imaginație putem asemui ciuperca matură, în stadiul în care își împrăștie sporii cu acest proces de flatulație, atunci când sacul cu spori este strâns și emană acea pulbere de spori ...

Lycopercon echinatum

În ciuda faptului că marea majoritate a ciupercilor din familia Lycoperdon sunt comestibile (în faza imatură când gleba este încă de culoare albă), Buretele aricilor (Lycoperdon echinatum) este excepția necomestibilă care întărește regula. Totuși ca și restul ciupercilor din această familie, își păstrează caracterul de ciupercă cu caracteristici antimicrobiale. Iar studiile moleculare au arătat cum că aceste ciuperci se înrudesc îndeaproape cu speciile de champignioane de unde probabil se trage și aroma deosebită a celor comestibile din acestă familie a Lycoperdon-ilor.

Ca și specie seamănă cu alte specii surate cum ar fi: Lycoperdon perlatum mai palid la culoare și fără spini, Lycoperdon nigrescens cu un picior mai lung și miros ușor neplăcut, Lycoperdon  mammiforme ce prezintă mai degrabă solzi decăt spini,  Lycoperdon pulcherrimum ce prezintă spini mai robuști și nu devine maroniu odată cu vârsta , Lycoperdon pedicellatum, Lycoperdon compactum ...

I	II	III	IV	V	VI	VII	VIII	IX	X	XI	XII

Caracterizarea ciupercii Lycoperdon echinatum:

Aparatul fructifer de 2,5-5 cm diametru și 3-7cm înălțime, de formă globuloasă, aproape sferică, se subţiază către bază printr-un peduncul scurt şi bont care se prelungeşte în pământ cu hife subţiri rizomorfe. Suprafaţa este acoperită cu un strat des de spini (ţepi) ascuţiţi, dar moi, uniţi la vârf câte trei-patru, dând ciupercii un aspect zburlit; aceşti ţepi cad uşor şi lasă liberă o zonă netedă. La încheierea maturizării, în partea centrală se deschide un orificiu (opercul) prin care sunt eliberaţi sporii. Culoarea aparatului fructifer variază între albicios în tinerețe şi brun-deschis la maturitate. Spori de culoare măsliniu-maroniu-mov.

Piciorul: lipsește.

Gleba  la început albă şi compactă dar moale devine apoi brun-roşcată şi prăfoasă.Fără miros specific.

Distribuția: specie saprofită, creşte solitară sau în grupuri mici, în special în pădurile de foioase şi prin tufărişuri, pe sol calcaros, dar poate apărea și în păduri de conifere. O întâlnim de la deal la munte din iulie până în noiembrie.

Comestibilitatea: Necomestibilă