Bozuz (Phallus impudicus)

Phallus impudicus

Cum înjură savanții? Phallus impudicus. Ce credeați, că ei sunt persoane sfinte care nu scapă păsărica niciodată? Ei bine greșiți, și ei sunt persoane "normale" care o comit câteodată și exemplul cel mai bun este ciuperca Bozuz (Phallus impudicus), cunoscut și ca buretele puturos, buretele pucios sau pu.a calului (nu doresc să trec tot cuvântul să nu fiu acuzat de către nimeni, dar stiți bine și voi ce voiam să scriu) ...

Am ales să vă prezint această ciupercă de vară-toamnă, deoarece a fost postat recent pe un grup de FB și în lipsa speciilor de sezon mi s-a părut a fi un subiect interesant pentru zilele acestea înzăpezite (căci iarna ne-a surprins din nou și cei responsabili cu deszăpezirea au rămas la rândul lor înzăpeziți).

Cunoașteți povestea ciobănașului care striga mereu: Ajutor, lupul!... până când nimeni n-a mai venit să îl ajute dar în schimb a apărut lupul pe bune? Nu vreau să fiu nici eu "ciobănașul" care strigă: Senzațional! la fiecare ciupercă până când acest termen devine banal, dar nu mă pot abține să spun nici despre această ciupercă cum că nu ar fi aparte. De ce? Se naște din ou, este semi-comestibilă, prezintă un miros absolut dezgustător, dar mai presus de toate are efecte benefice medicinale ... Dar să le luăm pe rând.

Phallus impudicus

Este o ciupercă ce apare ca un ou și se poate confunda ușor în acest stadiu cu oul de Amanitea; dar diferă mult de acestea la o analiză mai apropiată. Dacă pipăim acest ou, ea va fi moale si gelatinoasă; față de oul tare, cărnos al amanitelor. După apariția oului, ciuperca se va dezvolta foarte rapid, în câteva ore ajunge să atingă înălțimea de 20cm. În imaginea alăturată putem vedea oul în secțiune, partea albă din va forma piciorul pe când acea încrețitură verzuie va forma pălăria.

În forma inițială de ou, această ciupercă este "inodoră" față de mirosul său specific de la maturitate; și chiar dacă pe la noi nu se bucură de o atracție foarte mare, în lume (Europa, America, Asia) totuși este consumată în cantități însemnate, atât în stare crudă cât și ca murătură. Odată ieșit din ou, își va împrăștia odorul dezagreabil pentru a atrage căt mai repede muștele, pe a căror ajutor se bazează pentru împrăștiere sporilor. Pălăria acestei ciueprci este acoperită cu o substanță verzuie, foarte lipicioasă și foarte rău mirositoare ce conșine sporii ciupercii, care se lipește de picioarele insectelor și este transportată de ele în alte zone.

În forma sa matură datorită mirosului dezgustător, mai degrabă îl vom ocoli, dar unele voci susțin cum ca rămâne în continuare o ciuopercă comestibilă dacă i se înlătură pălăria și se consumă doar piciorul alb. (eu n-o voi încerca în mod sigur).

În Evul Mediu era folosită în tratarea gutei şi ca poţiune de dragoste. Acest obicei păstrându-se până   în zilele noastre, fiind considerat afrodisiac, de unde probabil i se trage și numele de Phallus, dar cu toate astea, azi este folosit mai mult pentru animale în special la tauri. Un alt aspect descoperit de medicina modernă este că această ciupercă poate fi folosită cu succes în prevenirea şi tratamentul de susţinere a trombozei venoase a pacientelor cu cancer la sân, cauză de multe ori fatală.

Buretele pucios (Phallus impudicus) este o ciupercă ce nu prea se poate confunda cu alte ciuperci, dar cu toate astea există anumite asemănări cu specii ca: Mutinus, dar care sunt mult diferite în colorit. Exemplarele bătrâne, a căror spori au fost deja împrăștiate de către insecte și nu mai prezintă acea substanță gelatinoasă pe pălărie, se pot confunda cu zbârciogi datorită pălăriei ce prezintă încrețituri ca de fagure, dar asemănarea se oprește aici.

I	II	III	IV	V	VI	VII	VIII	IX	X	XI	XII

Caracterizarea ciupercii Phallus impudicus:

Pălăria: de 3-6cm diametru. Inițial, această ciupercă are aspectul unu ou cu consistenţă gelatinoasă care va prezenta rizomorfi (rădăcini mărunte). La maturitate deplină, capătă aspect falic tipic, cu pălăria conică în formă de clopot, brăzdată de nervuri vizibile care delimitează suprafeţe poliedrice, este subţire, alveolată şi mucilaginoasă şi se desprinde foarte uşor de picior chiar și printr-o simplă scuturare. Gleba ce acoperă pălăria are un colorit variabil, între verde-măsliniu şi negru la maturitate și gălbui la exemplarele bătrâne care și-au pierdut substanșa gelatinoasă. Pe măsură ce trece timpul, se transformă într-o substanţă vâscoasă şi apoasă care, cu mirosul său fetid, atrage roiuri de muşte.Spori de culoare galben-pai deschis.

Piciorul de 10-25 cm înălţime și 2-3cm grosime, robust, relativ alungit, cilindric, complet gol în interior, foarte fragil şi cu suprafaţa zbârcită. La bază este înfăşurat într-o volvă membranoasă care se continuă în pământ printr-o prelungire ca o rădăcină.

Carnea este foarte delicată, spongioasă şi emană o duhoare pestilenţială care poate fi simţită de la 4-5m depărtare. La exemplarele tinere, încă înfăşurate în volvă are miros de ridichi.

Distribuția: Specie saprofită, creşte pe sol umed și răcoros, în pădurile de foioase sau conifere, de la şes la deal; din iunie și până în octombrie.

Comestibilitatea: comestibilă, dar de calitate mediocră.

Ca și o observație: această ciupercă dacă nu este prelucrată repede; poate crea surpriza, ca ou cules de dimineață, să devină ciupercă pe seară în coșul în care l-am cules. De aceea nu aș culege-o în aceași sacoșa cu alte ciuperci, nu mi-aș dori ca toate ciupercile culese să duhnească a hoit...