Buretele cu peruca (Coprinus comatus)

Coprinus comatus

Comestibila sau otravitoare? Este o intrebare aproape la fel de populara ca celebrul citat al lui Shakespeare: "A fi sau a nu fi?". Nu cunosc raspunsul lui Shakespeare, dar stiu cum sta treaba cu Buretele cu peruca si v-o spun deschis: este comestibila si chiar foarte buna; cu toate ca multi o prezinta ca fiind o ciuperca otravitoare si de ocolit; totusi exista un sambure de adevar in cazul ciupercilor din aceasta familie si anume: pot avea efect "otravitor" dar doar in combinatie cu alcoolul.

Substanta activa: coprinul (de unde si numele lor) in combinatie cu alcoolul isi face efectul aproape instant si se manifesta prin: transpiratie, ritm cardiac accelerat si/sau ecentual frisoane. Efectul poate dura de la 15 minute pina la 3 zile si trece de la sine, nu necesita alte interventii.

Buretele cu peruca (Coprinus comatus) este una dintre, sau poate chiar cea mai ciudata ciuperca cunoscuta deoarece aceasta familie este singura care se autoconsuma. Odata cu maturitatea, lamelele sale pur si simplu se dizolva, asigurand astfel imprastierea sporilor si perpetuarea speciei. Acest proces este relativ rapid, se intampla in cateva ore si de aceea nu se recomanda pastrarea acestei ciuperci mai mult de 3 ore de la culegere fara a fi preparata si consumata. Inghetarea nu impiedica procesul de "degradare". Este foarte buna consumata chiar si in stare cruda, dar atentie, se culege doar cand ciuperca este tanara, odata ce a inceput procesul de dizolvare este mai bine sa o evitam, recunoastem acest proces prin faptul ca lamelele vor trece din alb in roz respectiv catre negru. Un alt aspect al acestei recomandari este si faptul ca nu ne creste apetitul daca mancarea noastra va avea o culoare neagra, sau ciuperca isi pierde aspectul de consistent si devine gelatinoasa ca "mucii". Legat de acest aspect am o intimplare haoiasa, dar asta alta data.

Buretele cu peruca (Coprinus comatus), este cea mai mare si mai cunoscita din aceasta familie, dar si suratele ei ii poarta caracteristicile in sensul ca sunt comestibile, "otravitoare" in amestec cu alcoolul, se autodizolva ... cu toate acestea foarte putine sunt culese in scop alimentar. Motivul cel mai puternic il constituie marimea lor foarte mica si procesul foarte rapid de degradare.

Foetaj cu sunca si ciuperci

Foetaj cu sunca si ciuperci: Ingrediente: 200g de burete cu peruca (dar merge orice alta ciuperca), 1 lingura de unt, 2 catei de usturoi, 6 felii de sunca (nu conteaza marca), piper, 200 ml smantana dulce, o jumatate de nucsoara, 1 ou, 1 lingurita de cimbru, 100g parmezan, 1 pachet de foetaj.
Intr-o tigaie pe flacara mare, se topeste untul, se maruntesc ciupercile si se adauga la calit, se pot folosi inclusiv picioarele ciupercilor; cand aproape s-au calit se adauga usturoiul si se opreste focul sub ele. Apoi se amesteca smantana cu oul, sare si piper dupa gust, parmezan ras si nucsoara.
Potrivim cuptorul al 190 grade Celsius, din foetaj pregatim 6 portii astfel incat sa formeze niste cosulete in care sa putem pune umplutura (o ridicam sau chiar dublam foetajul pe la margini). Cand am pregatit cosuletele, le captusim cu cate o felie de sunca apoi le umplem cu ciuperci calite. Peste cosuletele astfel pregatite vom varsa niste sos de smantana apoi le introducem la cuptorul incalzit, timp de 20 de minute.  Ca si garnitura recomand a se folosi spanac.

Cerneala

In trecut pe linga uzul in alimentatie, aceasta ciuperca a fost apreciata si de catre fabricantii de vopsea si cerneluri. Poate ca si cernelurile folosite de Shakespeare aveau la baza extras din aceste ciuperci atat de minunate si de aici si inspiratia sa: "A fi su a nu fi? Otravitoare". Cei interesati de asemenea cerneluri pot citi mai multe pe Regia Anglorum

I	II	III	IV	V	VI	VII	VIII	IX	X	XI	XII

Caracterizarea ciupercii Corpinus Comatus:

Palaria de 3-8 cm, este la inceput aproape cilindrica, apoi ia forma de clopot foarte ascutit, deschizandu-se o data cu trecerea timpului; are marginea striata fin, crapata in sens radial si usor rasfranta in sus. Cuticula este acoperita de numerosi solzi ocru-deschis, destul de zbarliti, care ii dau un aspect lanos. 

Lamele sunt foarte dese, subtiri si foarte inalte, niciodata aderente.  Albe la inceput, ele vor trece rapid din alb catre roz apoi in negru.

Piciorul are 5-18 cm, este relativ lung, cilindric, alb cu reflexe matasoase si complet gol in interior. Baza sa bulboasa este infasurata intr-o volva subtire. Inelul este membranos si foarte delicat. 

Carnea este alba, destul de fragila si moale, cu miros si gust abia perceptibile. 

Distributia: este destul de obisnuita pe al noi, creste in grupuri mari pe pajisti, in gradini si parcuri; acestea fiind bogate in substante organice, o gasim de la campie pana la munte. Creste vara si toamna. 

Poate fi confundata cu Coprinus ovatus (comestibila si ea), care insa nu are niciodata lame de culoare roz.

Imaginile le-am luat-o de aici: Coprinus comatus , Foetaj cu sunca si ciuperci, Cerneala