Lepista nuda |
Violetele (Lepista Nuda) sunt ciuperci comestibile apreciate si ele pentru gustul lor deosebit, dar cum zicea un cunoscut; au un gust putin aparte si amarui, "ori iti plac si esti nebun dupa ele, ori nu-ti plac deloc", nu este cale de mijloc. As mai mentiona ca consumate crude pot provoca reactii alergice la cei sensibili, de aceea se recomanda tratamentul termic inainte de consum.
Violetele dupa ultima categorisire din 1969, poarta numele stiintific de Clitocybe nuda, dar de-a lugul timpului denumirea lor a fost contestata, astfel s-au numit Tricholoma nudum, Lepista nuda, Cortinarius nudus, Rhodopaxilus nudus, Gyrophila nuda, Tricholoma personatum var. nudum sau chiar altele. Totusi denumirea cea mai raspindita a lor este de Lepista Nuda si asa il voi folosi si eu.
Nu v-am uitat nici de data aceasta, si dupa cum v-am obisnuit deja, pentru ciupercile comestibile adaug si o reteta culinara: Capuccino cu ciuperci. Ingrediente necesare: 200g de Violete (sau alte ciuperci), 150 ml de frisca (smantana) de pe laptele fiert (are un continut mai mare de grasimi si suporta temperaturile ridicate mult mai bine ca si frisca clasica), o ceapa Hasme (Salote), ulei de masline, apa, sare si niste pesmet.
Capuccino cu ciuperci |
Modul de preparare: Maruntim ceapa si o calim in putin ulei de masline, feliem ciupercile si le adaugam cepei peste care mai puenm putin ulei dupa care punem putina apa, cat sa le acopere. Fierbem acest amestec pina ciupercile incep sa se inmoaie, moment in care le scoatem si le dam prin mixer pentru a obtine un piure de ciuperci. Adaugam 100 ml frisca, sare si piper dupa gust si le dam un clocot. Acesta va fi continutul capuccinoului, pentru spuma de deasupra, vom spuma restul de 50 ml frisca. Pesmetului ii vom da putina culoare prajindul in putin ulei si il vom folosi la decorare. il putem folosi atat peste frisca decorativa cat si/sau linga ceasca noastra de capuccino dupa gustul fiecaruia.
I | II | III | IV | V | VI | VII | VIII | IX | X | XI | XII |
Caracterizare ciupercii Lepista nuda:
Palaria, 4-15 cm, este, la inceput, convexa, apoi, din ce in ce mai plata si
chiar adancita cu suprafata neregulata si ondulata; marginea este crestata formand
lobi. Cuticula este neteda si lucioasa. Coloritul palariei variaza de la violetul
exemplarelor tinere, la maroniul exemplarelor mature
Lamele
sunt dese, subtiri si inguste, prinse de palarie prin anse (carlige) si cateodata
decurente. Lamele sunt, la inceput,
violet-deschis, apoi brun-violacee
Piciorul, 4-10 cm, destul de robust si
cu aspect matasos, este cilindric, putin bulbos, cateodata si turtit.
Carnea este delicata, cea a palariei este fragila si frageda, cea a
piciorului relativ scortoasa. Are culoare albicioasa sau cu nuanta de violet.
Distributie: creste in grupuri numeroase, pe
stratul de frunze moarte din padurile de conifere si de foioase, in gradini sau parcuri, de la deal pana la
munte. Il vom gasi in lunile august-noiembrie. As mai adauga din experienta proprie ca cel mai mult ii place in livezile batrane, in zilele reci de noiembrie.
Poate fi confundata cu Cortinarius violaceus (buretii vinetii)
a carei cuticula este totusi mai catifelata si mata; si in totdeauna poarta semnele caracteristice familiei Cortinarius, si anume: "panza de paianjen"
Imaginile le-am luat de aici: Lepista nuda, Capuccino cu ciuperci,
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu