Buretele comun (Coprinellus domesticus)

Coprinellus domesticus by Toffel

Unii mă critică, alții mă încurajează pentru formatul în care vă prezint informațiile pe acest blog.  De aceea; pentru a împăca pe toată lumea (ceea ce va fi imposibil), nu voi schimba nimic și voi urma în continuare  "inspirația" de moment a fiecărui articol. Cei, cărora nu le place; având în continuare trei opțiuni dintre care să aleagă:

Fie îmi citesc în continuare tot articolul; fie trec direct la descrierea ciupercii (care este marcată în mod vizibil și ușor de găsit); fie nu îmi mai citesc articolele defel. În general, însă în multe situații nu avem de ales, sau avem doar două opțiuni dintre care să alegem... eu vă ofer trei. Vedeți? Sunt mai mult decât generos cu voi!...

Până acum v-am prezentat nenumărate specii de ciuperci care trăiesc prin păduri sau pe terenuri deschise; și am atins doar ocazional viața urbană și ciupercile sale. Motiv pentru care azi am ales o ciupercă din mediul "urban" (sau cel puțin una care nu pare a fi afectată de activitatea omului) și anume; Buretele comun (Coprinellus domesticus). Ciuperca în sine nu prezintă cine știe ce interes deoarece este o ciupercă necomestibilă, însă are o caracterisitică specială, despre care vă voi povestii în cele ce urmează.

În cazul câtorva dintre speciile de ciuperci din genul Coprinellus, se poate observa un fenomen interesant prin faptul că uneori miceliul acestora, care în mod normal împânzește materialul lemnos pe care o consumă, se dezvoltă  "suspendat  / în aer". Dacă în mod normal miceliul acestor ciuperci este non-color, fragil și îndeplinește rolul binecunoscut de a elibera enzimele care dizolvă substratul din care se hrănește ciuperca. În cazul miceliului care este "la vedere", acesta este de culoare galben-portocaliu-roșiatică și mult mai dură, formând mici "gogoloașe" ici-colo.

Coprinellus domesticus by Toffel

Multă vreme s-a crezut că acest miceliu este corpul unei specii de ciuperci de sine stătătoare, motiv pentru care a și primit un gen propriu: Ozonium și au fost încadrate în clasa Ascomicetelor. Așadar corpul suspendat al ciupercii Coprinellus domesticus a fost denumit Ozonium auricomum. Studiile recente însă au demonstrat că nu e vorba de specii/genuri noi de ciuperci, ci este vorba doar de miceliul care se dezvoltă "suspendat" și care până la urmă are un rol bine definit: ajută dezvoltarea teritorială a ciuperci, respectiv permite dezvoltarea "fructului" în zone mai potrivite de creștere și răspândire a sporilor.

Printre speciile de ciuperci care prezintă ozonium destul de frecvent aș aminti Coprinellus domesticus, Coprinellus disseminatus, Coprinellus radians, Coprinellus ellisii sau Coprinellus xanthothrix. Coloniile de Coprinellus disseminatus se explică tot prin prisma prezenței ozoniumului. Dar haideți să cunoaștem puțin și ciuperca. Etimologic, numele i se trage din Grecescul koprinos, kopros în sensul de gunoi, putregai, cu referire la mediul în care se dezvoltă unele din speciile de ciuperci din acest gen. Cât epitetul de domesticus cu referire la mediul urban, domestic...

Descrierea ciupercii:

Regnul: Fungi

Diviziunea: Basidiomycota

Clasa: Agaricomycetes 

Ordinul: Agaricales

Familia: Psathyrellaceae

Genul: Coprinellus

Specia: domesticus

Sinonime: Agaricus domesticus, Coprinus domesticus

Specie protejată: comună

I	II	III	IV	V	VI	VII	VIII	IX	X	XI	XII

•••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••

Pălăria: de 2-6 cm diametru, de culoare ocru-deschis, central mai închisă, inițial cu suprafața acoperită cu resturi mărunte ca niște solzi, de volvă. Inițial de formă ovală, iar odată cu înaintarea în vârstă se deschide tot mai mult, devenind convexă sau conică.

Lamele: atașate sau libere, dese, inițial albe, apoi tot mai gri ca în final să devină negre și să se dizolve.

Culoarea sporilor: neagră.

Sporii: 6-9 x 3.5-5 µ, elipsoidali, netezi, cu un por excentric. Basidia cu 4 spori, deseori cu un perete gros.

Piciorul: 4-10 cm lungă și până la 2-10 mm groasă, cilindrică, netedă, albă, uneori cu baza gălbui-maronie. Deseori cu aspect bulbos și dezvoltat direct de pe ozonium (miceliul de suprafață).

Carnea: albicioasă, subțireși fragilă.

Gustul și mirosul: fără miros specific.

Distribuția: specie saprofită, cu răspândire cosmopolitană, comună, crește în grupuri mai mici sau mai mari, se dezvoltă pe resturi lemnoase, butuci, crengi căzute la pământ din primăvară (mai) până toamna (octombrie). Deseori își dezvoltă corpul fructifer pe ozonium (uneori greu observabil din cauza scoarței copacului)

Comestibilitatea: necomestibilă

Specii asemănătoare:

· Coprinellus radians are spori de dimensiuni mai mari.

· Coprinellus flocculosus, prezintă pălăria mai puțin maronie, se dezvoltă pe rumeguș sau resturi mărunte lemnoase și are spori de asemeni, de dimensiuni mai mari.