Bășica porcului (Calvatia gigantea)

Calvatia gigantea by Standa Jirásek

N-am mai scris de ceva vreme și trebuie să recunosc că îmi vine foarte greu să o reiau. Uneori mă încurajez spunându-mi că o fac pentru mine, dar mă mint singur; deoarece o fac pentru voi. Dacă aș face-o pentru mine, n-aș avea nevoie să pun și pe "hârtie". Iar dacă totuși aș face-o, n-aș fi nevoit să o fac și în public ... Un amic mă încuraja să monetizez acest spațiu virtual, dar l-am refuzat în repetate rânduri motivând că nu vreau "să o murdăresc" cu reclame și advertoriale...

Că vreau să rămână un spațiu pur, unde cel ce caută informții despre ciuperci, să le găsească rapid, fără să-și piardă interesul din cauza multitudinii de reclame... Azi, nici nu mai știu; poate era mai bine să-l fi ascultat și să fi monetizat blogul. Poate dacă aveam și un folos material, acum aș fi avut mai multă tragere de inimă să continui... Poate e vorba doar de saturație, poate de altceva ... oricum, în perioadaurmătoare cred că voi scrie mai rar, după care ... vom vedea.

Astea fiind spuse... azi, mă voi opri pentru a vă prezenta Bășica porcului (Calvatia gigantea), o ciupercă comestibilă și una dintre cele mai mari ciuperci cunoscute (dacă nu cea mai mare). Etimologic, epitetul de gigantea nu cred că are nevoie de vreo clarificare, înseamnă pur și simplu gigantic, mare, iar calvatia, denumirea genului, se trage tot din latină, cu însemnătate de "cap chel", în cazul nostru, fiind vorba de o ciupercă mare cât "capul" și netedă, lucioasă ca o chelie.

Deși comestibilă și de calitate bună, nu este o ciupercă apreciată de toată lumea; fiind un exemplu bun pentru expresia cu "gusturile nu se discută"; însă celor ce vor să o încerce, le-aș aminti ca înainte de a o pregătit pentru masă, să aibă în vedere următoarele:

• să taie ciuperca în două pentru excluderea posibilității de a fi fost confundată cu "ouă" de specii de Amanita. Interiorul trebuie să fie o masă uniformă, fără alte forme prin el. 
• interiorul trebuie să fie complet alb, orice nuanță spre gălbui sau maroniu este indiciu cum că ciuperca a început procesul maturizării sporilor, moment în care își pierde valoarea culinară.
• dacă ciuperca a fost infestată cu larve, viermi, insecte, se vor elimina aceste zone, iar dacă e cazul se renunță cu totul la acea ciupercă.
• cuticula se îndepărtează cu ușurință și nu va fi consumată, deoarece are o textură tare, ca de piele.
• ciuperca nu se va spăla niciodată, deoarece inetriorul ei se comportă ca și un burete, va absorbii apa, astfel compromițând prelucrarea ulterioară a ciupercii.
• ciuperca poate fi păstrată la rece 2-5 zile fără ca aceasta să-și piardă din calitățile culinare.

Fritters

Fiind o ciupercă moale, "spongioasă"; se pretează cel mai bine pentru a fi prăjită pane. Iar pentru a stoarce și ultimul strop de savoare din ea, vă propun Blinele de Bășica porcului. Ingrediente: 4 felii de pancetta, ulei de măsline, 2 căței de usturoi tocați mărunt, 4 ouă, 4 felii de Calvatia gigantea, de circa 1cm grosime, 2 ouă bătute, sare și piper, pesmet. Modul de preparare: se mărunțesc feliile de pancetta pe mărimea unor bețe de chibrit și se frig în uleiul de măsline până devin crocante, moment în care se scot din ulei și se scaldă în usturoiul tocat, după care se prăjesc în contnuare până prind culoare. Se scot apoi de la prăjit și se pun deoparte. Cele 4 ouă se fierb 4 minute, cât să nu fie nici moi de să curgă dar nici tari, ci să aibe gălbenușul semi-fiert. Feliile de ciupercă se dau prin oul bătut după care se trec prin pesmet și se prăjesc în uleiul în care s-a prăjit înainte pancetta. Se prăjesc până devin crocante și frumos auriu colorate. Se scot apoi de la prăjit, se scurg bine de surplusul de ulei cu ajutorul unor servețele de bucătărie; se curăță de coajă ouăle fierte și se taie în două fiecare ou; apoi se așează câte două jumătăți de ou cu gălbenușul în sus peste bețișoarele de pancetta; se sărează și piperează după gust și se servesc cât încă sunt calde. Poftă bună.

Celor ce ar spune că pe la noi nu crește așa ceva, țin să îi contrazic, dovedindu-vă cu filmulețul de mai jos, iar dacă sunteți curioși ce înseamnă "invazie" cu această ciupercă, vă recomand filmulețul de la sfârșitul acestui articol. (Nu e recomandat celor slabi de inimă.)

Descrierea ciupercii:

Regnul: Fungi

Diviziunea: Basidiomycota

Clasa: Agaricomycetes 

Ordinul: Agaricales

Familia: Lycoperdaceae

Genul: Calvatia

Specia: gigantea

Sinonime: Lycoperdon giganteum, Bovista gigantea, Langermannia gigantea, Globaria gigantea, Lasiosphaera gigantea.

Specie protejată: comună

I	II	III	IV	V	VI	VII	VIII	IX	X	XI	XII

•••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••

Aparatul fructifer: 10-50 (100) cm, în formă sferică sau ușor deformată, sau alungită, elipsoidală. Exoperidiul (stratul exterior) inițial de cloare albă, va trece prin gălbui către maroniu, este netedă și tare, cu aspect de piele, și se desprinde ușor de pe ciupercă, la maturitate chiar se despică neregulat pentru a elibera sporii. Către bază, suprafața poate fi ridată, iar la bază de obicei se poate observa un mic peduncul continuat prin numeroase cordoane miceliare rizoide, datorită cărora ciuperca se fixează de substrat.

Gleba: inițial este de culoare albă și relativ moale, apoi trece prin gălbui spre măsliniu verzui când va deveni apoasă și spongioasă; pentru ca l final să se prezinte sub forma unui praf, uscat și maroniu.

Culoarea sporilor: maronie.
Sporii: 3-5 x 3-5 µm, sferice sau aproape sferice, netede.

Piciorul: inexistentă.

Gustul și mirosul: plăcute dar fără a fi specifice.

Distribuția: specie saprofită, cu răspândire mare prin lume, însă cel mai des semnalat din Europa si America de Nord. Preferă atât pajiștile cât și păduirle de foioase, unde crește în grupuri mici sau cercuri vrăjitorești din luna iunie până la finele lunii noiembrie.

Comestibilitatea: comestibilă cât culoarea glebei este albă.

Specii asemănătoare:

• datorită dimensiunii sale, nu se poate confunda cu alet specii.