Puța câinelui (Mutinus caninus)

Mutinus caninus by Ester Bohunicka

Sunt vulgar? Deloc! Fiindcă puță, conform definiției indică un obiect de dimensiuni reduse și care, după toate probabilitățile, pare să descindă din latinul praepūtium; care la rândul său indică existența unui pūtium care la urma urmei înseamnă mic. Iar ca și cum asta n-ar fi fost îndeajuns, praepūtium-ul ciupercii, pare a fi fost "scăldat" în rahatul eliminat de același animal ... Uneori parcă lumea o ia razna ...

nu e îndeajuns o asemănare; dacă tot există, atunci o ducem la extrem ... așa și cu această ciupercă;  de ce să nu înglobeze tot ceea ce ne-ar putea șoca?

Înrudită cu Bozuzul, este și ea o ciupercă ce își începe ciclul de viață în formă de ou, îngropat în pământ, după care dezvoltă o forma fallică și își răspândește sporii cu ajutorul muștelor. Asemănarea însă se oprește aici, deoarece în ce privește coloritul sau dimensiunile acesteia, lucrurile se schimbă. Nu dezminte nici ea grupa de care aparține, așa că îmbracă o formă specifică, caracteristică doar acestui gen de ciuperci.

Numele genului Mutinus își are rădăcinile în numele semizeului roman, simbol al fertilității, Mutinus Mutunus, idolatrizat de tinerele din imperiul Roman și binecunoscut după erecția sa permanentă. Mergând cu un pas mai departe, Mutinus este diminutivul cuvântului muto, care în latină înseamnă penis. Iar epitetul de caninus tot în latină înseamnă ca de câine. Deci puneți toate laolaltă și veți obține ceea ce v-am spus și în titlu; un penis mic ca de câine.

Nici această ciupercă, Mutinus caninus nu se dezminte de speciile similare, se spune și despre ea că ar fi comestibilă, mai ales în stadiul de ou. Dacă vă considerați curajoși n-aveți decât să încercați, însă eu, atâta timp cât sunt conștient, lucid... nu cred că aș băga-o în gură oricât de lăudat ar fi. Sincer nici nu știu cum a ajuns să fie testată și declarată ca fiind comestibilă.

Descrierea ciupercii:

Regnul: Fungi

Diviziunea: Basidiomycota

Clasa: Agaricomycetes 

Ordinul: Phallales

Familia: Phallaceae

Genul: Mutinus

Specia: caninus

Sinonime: Phallus caninus, Cynophallus caninus, Aedycia canina, Phallus inodorus, Ithyphallus inodorus.

Specie protejată: comună.

I	II	III	IV	V	VI	VII	VIII	IX	X	XI	XII

•••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••

Aparatul fructifer: inițial de 2-4 cm diametru, în prima fază se prezintă în formă de ou, parțial îngropată sub pământ și de culoare albicios-ocru. Curând însă peridiumul (coaja groasă ce o acoperă) se despică în partea de sus, lăsând să crească un fel de picior (în câteva ore ajunge la dimensiunile ciupercii mature), care se termină cu o zonă de pălărie, conică, deseori găurită în vârf. Ciuperca matură are dimensiuni de 6-12 cm înălțime și 0,4-0,8 cm grosime, pălăria este de culoare portocaliu-aprinsă și este  acoperită de un strat vâscos verde-oliv,  numit gleba.

Gleba: este reprezentată de stratul verde-oliv, vâscos şi lipicios ce acoperă pălăria, Această este însă foarte curând dispersată de către muștele care sunt atrase de mirosul acesteia.

Culoarea sporilor: crem.
Sporii: 4–5 x 1.5–2µm, elipsoidale și netede

Piciorul: înalt, cilindric, drept sau curbat, complet gol în interior, foarte fragil, spongios si cu găurele foarte fine pe suprafața sa. La bază are vizibilă o volvă gelatinoasă (peridiumul ce trece în volvă) şi destul de consistentă, care se prelungeşte pe sub pământ cu filamente miceliare (rizomorfe) ca nişte rădăcini. Coloritul poate varia de la alb-imaculat la galben-pai.

Carnea: crem, de consistenţă scăzută, fragilă.

Gustul și mirosul: în stadiul de ou fără miros sau gust caracteristic, însă în faza matură, va avea un miros neplăcut, dar nu foarte pronunțat, seamănă cu excrementele de pisică.

Distribuția: specie saprofită, relativ rară, dar local posibil abundentă și cu distribuție largă (Europa, Asia, America de Nord), unde crește atât în păduri de foioase cât și de conifere, precum în grădini, parcuri, pe marginea drumurilor, pe resturi lemnoase pe care le descompune. Apare solitar sau în grup, din iunie până în octombrie.

Comestibilitatea: comestibilă în stadiul de ou (decojită și prăjită).

Specii asemănătoare:

• Mutinus ravenelii, mai rozalie și cu pălărie mai roșiatică.
• Mutinus elegans, mai scurtă, robustă și vârf mai ascuțit.
• Phallus species, au un picior mai mare și gros, un miros mai pătrunzător și pălărie ce se distinge cu ușurință.