Lăptuca cu lapte gălbui (Lactarius chrysorrheus)

Lactarius chrysorrheus by Pete Nouzovsky

Oameni remarcabil; români; am avut din totdeauna (și sper să avem și în continuare) și aici mă refer exclusiv la cercetători, exploratori, inventatori ... oameni care au contribuit sub o formă sau alta lumii științifice; la "bagajului de cunoștiințe" de care dispunem în zilele noastre. Dar câți dintre voi mi-ați putea spune vreun micolog român cu renume internațional?...

Spre rușinea mea, nici eu n-am știut, dar am căutat și m-am informat rapid și în acest sens; iar astfel am aflat, că avem și noi motive de mândrie...

Nu suntem nici pe acest domeniu lăsați deoparte; și cu toate că probabil există mult mai mulți astfel de cercetători (de care nu știu), avem cel puțin un astfel de om remarcabil, de care putem fi mândrii. Ovidiu Constantinescu, născut în țară, la Constanța, "refugiat" în Suedia prin 1982 unde apoi a și murit în 2012... lucrarea sa inițială "Metode și tehnici în micologie", în limba română; deși netradusă în alte limbi la vremea respectivă; este considerată a fi cea mai bună apropiere în ceea ce privește metodologia micologică. O. Constantinescu și-a adus contribuția mai ales în descrierea familiei Peronosporaceae-lor, în care a descoperit și descris nu mai pu'in 6 genuri noi ...

Lăsându-l să se odihnească în pace; pentru azi am ales un subiect fără vreo legătură cu cercetările sale și anume: Lăptuca cu lapte gălbui (Lactarius chrysorrheus), care este una dintre ciupercile care produc "cauciuc". Farnesyl difosfatul produs de această ciupercă stă la baza biosintetizei cauciucului și al poliprenolului (care este un bioregulator excelent, stimulând sistemul imunitar și cu potențial foarte mare în medicină).

În unele îndrumare este considerată a fi o ciupercă toxică, pe când în altele este privit ca și o ciupercă comestibilă. Care este adevărul, nu îl știu, însă toate descrierile cad de acord asupra detaliului cum că latexul ciupercii Lăptuca cu lapte gălbui (Lactarius chrysorrheus) este unul foarte usturător, neplăcut. Ca atare, îl voi trata ca fiind o specie cel puțin necometibilă, (împac și capra, și lupul și îmi rămâne și varza).

Aruncând o privire și denumirii ciupercii, Denumirea genului, Lactarius, vine din latină și înseamnă de lapte, în cazul nostru cum că ciuperca produce un fel de "lapte"; substanță care se scurge din rănile ciupercii atunci cănd ea este tăiată, ruptă ... Iar epitetul de chrysorrheus, vine din greacă , și e compus din două cuvinte; chryso- care înseamnă auriu și -rheos, cu semnificație de curent, curs de apă. În mod particular aici un curs de auriu, exact ca și latexul acestei ciuperci. 

Descrierea ciupercii:

Regnul: Fungi

Diviziunea: Basidiomycota

Clasa: Agaricomycetes 

Ordinul: Russulales

Familia: Russulaceae

Genul: Lactarius

Specia: chryssorheus

Sinonime: Galorrheus chrysorrheus, Lactarius theiogalus var. chrysorrheus, Lactifluus chrysorrheus

Specie protejată: comună

I	II	III	IV	V	VI	VII	VIII	IX	X	XI	XII

•••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••

Pălăria: 3-4 (9) cm în diametru, initial convexă, bombată, dar se aplatizează cu vârsta, având o depresiune central încă de timpuriu. Oarecum lobat pe la margine, poate fi netedă sau ușor pufoasă. Cu un colorit ca de somon, rozaliu, cu marginea de culoare ușor mai închisă, coloratăcu zone, inele concentrice.

Lamele: sunt decurente și agglomerate, au o nuanță rozalie, iar din această cauză sporii de culoare crem vor primi a nuanță ca de somon.

Culoarea sporilor: crem-albicioasă.
Sporii: 7–8.5 x 6–6.5µm, elipsoidale, cu o rețea incompletă de riduri.

Piciorul: (2) 3-4,5 cm lungime și 0,8-2 cm grosime, este alb sau crem-palid, uneori cu nuanțe rozalii către bază, Este mai mult sau mai puțin cilindric sau ușor lărgit către bază și este gol pe interior.

Carnea:  este alba, se colorează gălbui din cauza latexului în 5-15 secunde, este tare și ferm.

Gustul și mirosul: fără miros characteristic, gustul este usturător, amar, neplăcut.

Proprietăți medicinale: produce farnesil difosfat care stă la baza biosintezei poliprenolului și al cauziucului natural. Poliprenol care are proprietăți în reglarea sistemului imunitar precum alte proprietăți benefice organismului.

Distribuția: specie micorhiză cu o răspândire mare în zona temperate al emisferei nordice (Europa, America de Nord, Africa de Nord, Asia), se asociază cu speciile de stejar, sub care crește solitary sau în grup de la sfârșitul verii și toamna.

Comestibilitatea: necomestibilă.

Specii asemănătoare:

• Lactarius quietus, prezintă un latex mai apos și care doar ocazional poate primi tentă gălbuie.
• Lactarius maculatipes, Lactarius croceus, Lactarius vinaceorufescens, Lactarius decipiens, specii al căror latex se îngălbenește deasemeni, iar ciupercile sunt mai mult sau mai puțin în simbioză cu stejarii.