Tăciunele comun (Ustilago maydis)

Ustilago maydis

Gusturile nu se discută. Dacă ne-ar place aceleași lucruri, culori, mirosul, arome ... lumea ar fi monotonă. Zilele trecute spunea cineva că a gustat Trufe de vară, dar nu erau pe gustul său; alții consideră trufele adevărate delicatese. Dar cazul trufelor nu este singular. Orientalii consumă lăcuste, câini, pisici, tot felul de gândaci ... și alte câte la care nouă n-i se întoarce stomacul doar gândindu-ne. Dar adevărul este că nimic din toate astea...

nu este nenatural sau nesănătos. Noi consumăm carne de vită, dar la indienii vaca este sacră ... noi consumăm carne de porc dar arabii o desconsideră .... și aveam alte câte și câte cazuri asemănătoare. Asta nu înseamnă că lumea a luat-o razna, ci ține de cultura fiecărui popor, ține de educația care i-a fost inoculată încă de mic copil și care acum e parte integrantă a "conștiinței" individuale.

canned mexican truffle

Iar ca să rămân pe lângă subiect, m-am gândit să vă prezint un exemplu asemănător "lăcustelor" din orient, dar cu valabilitate în lumea ciupercilor: Tăciunele (bășicat) comun (Ustilago maydis), considerată o boală a porumbului pe la noi, este considerată o delicatesă în Mexic. Tradiția sa își are rădăcinile în cultura aztecă, aztecii deja îi cunoșteau calitățile și o exploatau. Dacă pe la noi o cultură infectată cu această ciupercă este considerată o "nenorocire", în mexic acest porumb este infectat intenționat și lăsat ca și siloz, iar cultura obținută e conservată și vândută mai scump ca și porumbul pur, sănătos, neinfectat. Dar ce este de fapt această ciupercă?

Nu este o ciupercă care să producă corp fructifer în sensul clasic, este mai degrabă o masă  compactă de spori ce are ca efect creșterea exagerată în volum a teșutului infectat. Cei ce o consideră o delicatesă și ca atare o consumă, o fac în stadiu imatur a sporilor, când țesutul încă este verzui-albicios, la 2-3 săptămâni după apariția infecției (când încă sporii nu sunt maturi și pulverulenți). Mexicanii numesc această ciupercă Trufe de Mexic ... dar cu toată atracția Americanilor, în Europa, această delicatesă nu a avut priză la public, fiind în continuare privit ca și a boală, năpastă.

Huitlacoche quesadillas

Pentru cei curajoși care vor s-o încerce, recomand Taco cu huitlacoche, rețeta integrală o găsiți pe linkul atașat, (nu o traduc pentru că eu deocamdată mă abțin de la a o încerca); oricum ca și idee nu este de aruncat deoarece suntem tot mai mulți pe această planetă, iar infecția cu această ciupercă, doar la nivelul țării noastre se ridică undeva la 2-5% din cifra anuală de producție (nu se știe niciodată când vom valorifica și noi astfel de surse de hrană).

Descrierea ciupercii:

Regnul: Fungi

Diviziunea: Basidiomycota

Clasa: Ustilaginomycetes

Ordinul: Ustilaginales

Familia: Incertae sedis

Genul: Ustilago

Specia: maydis

Sinonime: Uredo maydis, Erysibe maydis, Lycopercon zeae, Ustilago segetum, Uredo segetum, Ustilago mays-zeae, Uredo zeae, Caeoma zeae, Ustilago euchlaenae.

Specie protejată: comună

I	II	III	IV	V	VI	VII	VIII	IX	X	XI	XII

•••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••

Aparatul fructifer: Forma și dimensiunile tumorilor diferă foarte mult în funcție de organul atacat și ele sunt locale, nu se extind la toată planta gazdă. Dimensiunile lor variază între 1 cm și 20 cm, cel mai frecvent 9-10 cm lungime și 5-6cm diametru; iar ca și greutate pot ajunge chiar șila 2kg. De asemenea numarul tumorilor pe o plantă este variabilă în funcție de numarul infectiilor. Cel mai frecvent sunt atacate tulpina și știuleții porumbului, dar tumoarea poate fi prezentă chiar și pe frunze sau panicule. Tumoarea se prezintă ca o pungă plină cu clamidospori, inițial de culoare verzuie, și cu un aspect buretos, apoi se albesc ca apoi treptat să de înnegrească. Aceste clamidospori, sunt pline cu o masa sporiferă cu aspect umed și care devine pulverulentă, fiind acoperită cu o membrană subțire alb gălbuie. La maturitate membrana se usucă și se rupe, iar clamidosporii sunt puși în libertate, cad pe sol sau sunt împraștiați de vânt.

Culoarea sporilor: neagră.

Sporii: clamidosporii sunt sferici sau ovali, de 8-12µ diametru, bruni, cu episporul fin echinulat. După perioadă de repaus din timpul iernii, clamidosporii germinează dând naștere la câte o basidie cilindrică tetracelulară, pe care se formează în număr nedefinit basidiospori de sexe diferite. Copularea are loc între doi basidiospori de sex diferit, sau între două celule de înmugurire și rezultă filamente secundare de infecție. Acest miceliu dicariotic produce infecțiile primare,infectând diverse organe ale porumbului prin străpungerea epidermei, prin răni, stomate sau înțepături ale insectelor.
Miceliul ciupercii este localizat în tesuturile infectate, se dezvoltă intra și intercelular, la locul de infecție iau naștere pungile (tumorile) caracterisice iar la maturitate miceliul formează prin fragmentarea lui, o nouă generație de clamidospori. Aceștia sunt raspândiți de vânt și produc infecțiile secundare. Pe parcursul unei perioade de vegetație se produc mai multe infecții secundare. În general de la data infecției și până la apariția clamidosporilor trec 2-3 săptămâni. În sol clamidosporii își păstrază viabilitatea 3-4 ani.

Gustul și mirosul: cu un miros plăcut de ciupercă și gust oarecum dulceag, greu de definit.

Distribuția: specie parazită pe porumb (Zea mays), care se dezvoltă din primăvară când planta gazdă se dezvoltă la 7-8 frunze și până toamna înainte de coacerea porumbului și este favorizat de temperatură: 26-30°C și umiditate.

Comestibilitatea: comestibilă, considerată delicatesă în Mexic și America centrală.

Specii asemănătoare:

•  speciile de Ustilago, dar cu diferența că parazitează alte plante.