Mitra neagră (Helvella atra)

Helvella atra by Robert Arany

Vorba spune că: "după una bună vine și una rea". Nu trebuie înțeles mot à mot, dar totuși mă voi ține și eu de ea; adică dacă v-am prezentat înainte un articol cu un zbârciog comestibil, este rândul să vă prezint și unul toxic. Mitra neagră (Helvella atra), cu toate că nu se poate confunda cu zbârciogii autentici (speciile de Morchella), este totuși un zbârciog, dar care este recomandat a se evita datorită conținutului său de substanțe toxice (giromitrină), a căror descompunere nu este garantată 100%  în urma procesării termice.

Fără să o mai lungesc de data aceasta, vă voi spune pe scurt cum că denumirea sa (Helvella) se trage dintr-un cuvânt străvechi cu semnificație de plantă aromată, iar epitetul de atra are semnificația de negru. Doresc să vă reamintesc că speciile de Helvella, nu și-au primit întâmplător denumirea de "aromat", ele într-adevăr sunt aromate și sunt consumate până în prezent în multe părți ale lumii, dar cu toate astea ele conțin giromitrină într-o concentrație mai mică sau mai mare; toxină ce se poate acumula în organism și nu cred că merită riscul unei toxi-infecții experimentarea cu ele.

Descrierea ciupercii:

Regnul: Fungi

Diviziunea:  Ascomycota

Clasa: Pezizomycetes

Ordinul: Pezizales

Familia: Helvellaceae

Genul: Helvella

Specia: atra

Sinonime: Leptopodia atra

Specie protejată: comună

I	II	III	IV	V	VI	VII	VIII	IX	X	XI	XII

•••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••

Pălăria: de 1-6 cm, este formată din doi lobi aproape netezi și care se răsfrâng în jos spre picior (și are un aspect caracteristic de şa). Suprafaţa sa este uscată, netedă şi catifelată, variază în colorit de la negru-albăstriu în stadiu tânăr spre un maroniu-cenușiu la bătrânețe; la maturitate suprafața sa este oarecum făinoasă la atingre. Suprafața sa interioară este în totdeauna mai deschisă la culoare.

Culoarea sporilor: albă.
Sporii: de 16-19 x 10-13μm dimensiune, elipsoidale, netede și translucide. Asciile de 250 x 17μm lungime, conținând fiecare câte 8 spori.

Piciorul: de 1-3cm, ocazional chiar până la 10cm lungime și 0,5-1cm grosime, poartă același colorit ca și pălăria: negricios în stadiu tânăr, mai spălăcit, gri-deschis la maturitate respectiv făinoasă la atingere. Are fromă mai mult sau mai puțin cilindrică, plină inițial apoi este goală pe interior. Foarte fragilă.

Carnea: foarte subțire și fragilă

Gustul și mirosul: miros  și gust plăcut, dar fără a fi caracteristice.

Distribuția: este o specie specifică Europei și Asiei, inițial considerată saprofită, dar contestată și fără un consens în această direcție în zilele noastre. Crește în pădurile de foioase, pe sol nisipos și alcalin; solitar sau în grupuri mici în sezon de vară-toamnă. Cu toate că este rar întâlnită, este o ciupercă destul de comună și raritatea sa se datorează în primul rând coloritului cu care se camuflează foarte bine prin vegetația din jur.

Comestibilitatea: toxică în stare crudă, se consumă totuși în unele  părți după tratare termică.

Specii asemănătoare:

• Helvella lacunosa, specie foarte similară ca și pălărie, dar care prezintă un picior masiv și ridat.
• Helvella elastica, este tot o specie asemănătoare, dar care are culoare pălăriei bej (mai deschisă) și piciorul alb.