Amăgitoarea de ametist (Laccaria amethystina)

Laccaria amethystina

Femeile "mor" după pietre "prețioase"; încă de la vârste fragede, ele adună diferite pietricele sclipitoare (văd asta și la fetițele mele), pentru ca odată cu vârsta să fie tot mai atașate de ele și să le poarte permanent; pe degete, la gât sau prin urechi (mai nou și prin alte locuri, dar nu intru în detalii). Și pentru ce? La urma urmei sunt doar niște simple pietre create de natură...

Nu le-am înțeles nici până acuma, nu le voi înțelege nici de acum încolo la acet capitol (de fapt și la altele)... așa sunt ele (eu).

Am amintit de aceste "pietre" pentru că azi vreau să vă vorbesc puțin despre o astfel de piatră, una mai puțin prețioasă, dar plăcută la aspect: ametistul, care este până la urmă o varietate de quartz cu nuanțe de violet, folosit de bijutieri pentru a impreiona sexul "slab". Denumirea de ametist se trage din grecescul ἀ însemnând nu și μέθυστος methustos însemnând intoxicație; în cazul de față "netoxică". Vechii greci credeau că această "piatră" îi poate proteja de intoxicații (în cazul de față beție) și de aceea își confecționau cupele de vin din acest quartz.

Făcând o mică paranteză pentru a vă spune că ciupercile Laccaria sunt denumite de occidentali "Deceivers", adică "amăgitoare". Și reluând de la crezul inițial al grecilor cum că ametistul iar putea proteja de beție (intoxicația cu vin), pot spune cu mâna pe inimă că acest crez este "amăgitor" pentru că cu cât bei mai mult cu atât te îmbeți mai tare.

Dacă combinăm ciupercile Laccaria cu pietrele semi-prețioase ametist, vom obține bine-nțeles ciuperca Amăgitoarea de ametist (Laccaria amethystina); care ne amăgește prin faptul că se decolorează relativ repede și culorile frumoase ca de ametist se pot observa doar la specimenele foarte tinere. Denumirea de Laccaria se traduce prin "lacquer" în sensul lăcuit, vopsit strălucitor, în cazul nostru cu referire la pălăria netedă și oarecum lucioasă a ciupercii, epitetul de amethystina se explică de la sine.

Ciuperca este comestibilă, dar ținând cont de dimensiunile sale relativ reduse și lipsa unei arome deosebite, cel mai des este folosită în combinație cu alte ciuperci sau pentru a da culoare preparatelor. Totuși există o rețetă care merită a fi menționată și care se folosește de această ciupercuță; și anume gemul spaniol: Confitura de Laccaria y Clitocybe odora. Ingrediente: 1litru de pălării de ciupercă Laccaria amethystina sau Laccaria laccata, 600g zahăr, 100ml de vin roșu și 2 pălării de ciupercă Clitocybe odora. Modul de preparare: Se curăță, spală bine ciupercile Laccaria și se pun împreună cu zahărul într-o cratoță mare, cu fundul gros. Se toacă mărunt ciupercile Clitocybe odora și împreună cu vinul se adaugă și ele în cratiță. Se încălzește cratița la foc mic până la dizolvarea zahărului apoi se dă în clocot circa 10 minute, amestecând ocazional, după cele 10 minute această mixtură începe să se îngroașe, primind consistența gemului. Se ia de la foc și se pune în borcane, se închid bine borcanele și se pun la rece, astfel păstrând aroma ciupercilor pentru diverse deserturi (jeleuri, pe pâine prăjită, iaurturi ...).

Descrierea ciupercii:

Regnul: Fungi

Diviziunea: Basidiomycota

Clasa: Agaricomycetes 

Ordinul: Agaricales

Familia: Hydnangiaceae

Genul: Laccaria

Specia: Laccaria amethystina

Sinonime: Agaricus amethystinus, Collybia amethystin, Russuliopsis laccata var. amethystina, Clitocybe amethystina, Laccaria laccata var. amethystina, Laccaria hudsonii, Laccaria calospora, Laccaria amethystea, Agaricus laccatus, Agaricus farinaceus, Agaricus janthinus, Agaricus amethysteus, Agaricus roseus, Agaricus roseus var. janthinus, Omphalia farinacea, Omphalia amethystea, Agaricus laccatus var. amethysteus, Laccaria tetraspora, Clitocybe ohioensis.

Specie protejată: comună.

I	II	III	IV	V	VI	VII	VIII	IX	X	XI	XII

•••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••

Pălăria:de 2-4 (5) cm diametru, convexă, se aplatizează cu vârsta, sau chiar se adâncește ușor. Marginea inițial este laminată, apoi se încrețește. Suprafața este catifelată, de culoare violet închis, este higrofană (apoasă), dar odată cu maturizarea se decolorează în ocru sau ocru cu nuanțe violet.

Lamele: rare, distanțate, adnate sau ușor decurente, de culoare violet, își păstrează coloritul mai mult timp comparativ cu pălăria.

Culoarea sporilor: albă.
Sporii: de dimensiuni 7-10x7-10µm, sunt rotunzi, hyaline (translucide), cu spini orientați, lungi în comparație cu mărimea sporilor. Basidia este tot hyalină, de 30-64x8,5-14µm.

Piciorul: de 4-6cm lungime și 0,5-1cm grosime, este cilindric, mai mult sau mai puțin egal, subțire, fibros longitudinal, de culoare violet.

Carnea: de un violet palid, subțire, moale în pălărie și fibroasă în picior.

Gustul și mirosul:plăcut, dar fără a fi caracteristic.

Distribuția:specie micorhiză în pădurile de foioase (în special de stejar și fag), unde crește solitar sau în grup în sezon de vară-toamnă (din iulie până în octombrie).

Comestibilitatea: comestibilă, de ținută bună, dar fără vreo aromă deosebită. Trebuie avut în vedere că deși nu este o specie toxică, poate bioacumula arsenicul din sol, ca atare să fim atenți de pe unde o culegem.

Specii asemănătoare:

• Laccaria amethysto-occidentalis, este varietatea occidental Nord-Americană, se diferențiază prin asocierea sa cu conifere, mărimea mai mare, precum culoarea sa se decolorează în roșiatic și nu în maroniu odată cu vârsta.
• Laccaria vinaceobrunnea, tot o specie de culoare violet în faza inițială, specifică zonei de golf al Americi de Nord.
• Laccaria gomezii, este specific Americii Centrale și prezintă un colorit de un violet mult mai închis.
• Laccaria laccata, Laccaria altaica, Laccaria fraterna, Laccaria proxima, Laccaria bicolor, sunt tot surate ale sale care în faza inițială pot fi confundate cu această ciupercă, prezentând nuanțe de violet pe parcursul vieții.
• Mycena pura, este tot o specie de ciupercă de culoare violet, dar cu lamele palide și piciorul tragil, fără  fi fibros.