O săptămână de pomină (A)

Săptămâna trecută ne-a luat prin surprindere. Știam că urmează să fie ziua lui Vlăduț, dar parcă ne scăpase cumva. Marți seara, când Diana ne-a înaintat invitația oficială pentru onomastica organizată pe Sâmbătă, parcă ne lovise trenul. Nu știu dacă ne-am albit la față sau nu, deoarece Diana era de necitit; nimic nu o trăda că și-ar fi dat seama că suntem în încurcătură; dar știu că noi, pe moment nu ne mai găseam cuvintele...

Spre norocul nostru, Diana era grăbită și am scăpat ușor; dar gândurile nu ne dădeau pace: mai aveam doar 3 zile și nu aveam timp de umblat și căutat prin magazine. Rutina zilnică este bine stabilită: scapi târziu de la servici, alergi prin orașul aglomerat până la grădiniță de unde recuperezi fetele (căci și educatoarea s-ar duce acasă) după care treci încă odată orașul deoarece nu se putea nimeri ca grădinița să ne fie în cartier. Ajungi acasă unde bine-nțeles, nu a pregătit nimeni masa, (căci ajungem toți deodată), așa că te pui să pregătești și apoi servești un "cină-prânz" care se termină undeva în jurul orei 19:00. Majoritatea magazinelor din centru au închis deja la ora asta, sau oricum ar închide până am ajunge noi la ele. (Vă sună cunoscut acest scenariu?)

Deci, vă dați seama că invitația primită marți pentru sâmbătă, era puțin cam mult și fără speranță pentru noi. Așa că seara de marți a fost... destul de înnorată, însă miercuri a răsărit soarele într-un mod cu totul neașteptat. Pe drumul către casă, concentrându-mă pe vehiculele din jurul meu, la un moment dat observ cu coada ochiului cum se luminează fața lui Gabi și încercând parcă să acopere gălăgia fetelor care se hârjoneau pe o jucărie de pluș pe bancheta din spate îmi spune:

- Dragă, mai știi săptămâna trecută când te-am ajutat să căutăm acea cameră foto? 

- Da, cei cu ea? Am discutat deja că o luăm abia de crăciun. (îmi pregăteam deja apărarea fără să știu despre ce voia să îmi vorbească).

- ... (după câteva momente) Nu..., mi-am adus aminte de altceva, (îmi spunea ea). Mai reții că la un moment ți-am arătat niște produse pentru copii pe una dintre paginile de IT?

- ... (îmi suna cunoscut, dar nu puteam localiza, așa că am lăsat-o tot pe ea să continue).

- Când ajungem acasă să verificăm din nou, parcă Dwyn le zicea (și avea dreptate ca de obicei).

Până când ea a pregătit masa, am reușit nu doar să parcurg oferta lor; dar am apucat și să îi prind la telefon (se pare că au program mai lung ca multe alte firme din domeniu deoarece i-am prins cam pe la 18:50) și așa am aflat că joi, (ziua următoare) deja putem avea acasă scăunelul lui Vlăduț, (deoarece se fac livrări și în aceași zi). Ce să mai zic; "cină-prânzul" a fost un adevărat succes; toată lumea fiind bine dispusă de treaba bine pusă la punct.

Joi ne-a sosit coletul; iar fetele au devenit mai mult decât nerăbdătoare să înceapă odată ziua de sâmbătă... Ziua lui Vlăduț; care a fost un succes total pentru toți, Gabi a vorbit într-una cu Diana despre diversificare hranei și cât de bine i se va potrivi scăunelul pentru Vlăduț; care abia acum trecea de primul său anișor. Fetele noastre radiau de bucurie că pot fi în jurul unui bebeluș "oarecum" nesupravegheate și de care să aibe grijă doar ele. Eu însă, stând la o bere cu Bogdan îi dezvăluiam alte secrete; secrete ce omisesem în fața lui Gabi.

Șezând mai deoparte să nu încurcăm nici nevestele, nici copii; îi povesteam că dacă totuși scăunelul nostru nu li s-ar potrivi (pe diferite motive: primesc unul asemănător și de la bunici, ar vrea altă culoare ...) cei de la Dwyn sunt foarte serioși în a avea doar clienți mulțumiți și pentru asta realizează chiar și buy-back produselor proprii, putând să aleg la schimb orice alt produs din portofoliul. Și astfel, mi-am permis a recomanda o "jucărie" copilului din Bogdan, căci doar eram la o bere, nu?