Dinții etajați (Hericium cirrhatum)

Hericium cirrhatus

Toate lucrurile au o latură bună și una rea; totul depinzând doar de cum le privim? Nu este vorba de vreun episod din Războiul stelelor, ci acum mă refer strict la natură. Zi de zi, văd cum pădurea moare și asta se reflectă direct prin tot ceea ce ne înconjoară. Dacă până nu demult vegetația era cât de cât verde în pădure, acum este uscată ... ciupercile se găsesc tot mai greu... și chiar și atunci doar în văile "neumblate" (ca să nu zic nepoluate)...

Zona în care îmi caut ciupercile este pe valea unui pârâu; pârâu ce separă pădurea în două. Partea cu drumul de acces este accesibilă oricui și drept urmare este "stearpă", pe când partea cealaltă a fost "protejată" de apă și a rămas oarecum neatinsă de mâna omului. Surpriza mea de săptămâna aceasta a fost să găsesc un cetățean "binevoitor", care să se gândească la noi toți  (nu ca să își construiască o cabană de vacanță unde să urle maneau), și care să construiască un pod peste acest pârâu (în mijlocul pădurii), care să nu ducă nicăieri. Astfel, brusc, m-i sa deschis accesul la o zonă în care nu prea mai umblase omul.

Nu doresc să vă descriu surpriza cauzată de numeroasele capcane întâlnite, puse de braconieri, căprioarelor (nici nu știu dacă astfel de lucruri se raportează undeva sau dacă vreo autoritate le ia în seamă). Dar vreau să vă spun că am descoperit un colț de pădure "virgin" (dacă mai putem spune așa) care din păcate în foarte scurt timp va fi distrus în întregime. Încă odată, omul a ales distrugerea ...

Bucurându-mă de acest colț al pădurii încă neatins, am reușit să găsesc în nici 10 metri de la marginea pădurii, cel puțin 3 specii de ciuperci, care nu credeam să le voi întâlni vreodată. Astăzi v-aș prezenta una dintre acestea și anume, specia: Dinții etajați (Hericium cirrhatum). Această ciupercă este similară Coamei leului, prezentată anterior; în sensul că dezvoltă niște "dinți", "spini" pe suprafața inferioară a aparatului fructifer. Iar dacă H. erinaceus se dezvoltă mai mult solitar, insistând în dezvoltarea, lungirea "dinților", H. cirrhatum se dezvoltă în colonii cu aparate fructifere suprapuse (de unde epitetul de etajat, (cirrhatus) al denumirii) și "dinți" mult mai mărunți.

Ca și caracterizare generală, această specie, Tiered tooth (Hericium cirrhatum) este o ciupercă identică cu Coama leului, amintită mai sus; în sensul că este protejată de lege în Europa (este foarte rară; chiar pe cale de dispariție în Europa), comestibilă și cu efecte medicinale. Se spune că atunci când ciuperca este tânără, ar avea o aromă și textură asemănătoare cu peștele sau carnea fragedă.

Descrierea ciupercii:

Regnul: Fungi

Diviziunea: Basidiomycota

Clasa: Agaricomycetes 

Ordinul: Russulales

Familia: Hericiaceae

Genul:Hericium

Specia:Hericium cirrhatus

Sinonime: Hydnum cirrhatum, Hydnum cirratum, Creolophus cirrhatus, Dryodon cirrhatus, Steccherinum cirrhatum, Hydnum paradoxum, Hydnum corrugatum, Creolophus corrugatum, Dryodon corrugatum

Specie protejată: da.

I	II	III	IV	V	VI	VII	VIII	IX	X	XI	XII

•••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••

Aparatul fructifer: se prezintă sub forma unei colonii, formate din mai multe "pălării" suprapuse și înghesuite. Parte inferioară al aparatului fructifer este acoperit cu niște țepi, dinți, țurțuri mici și înghesuiți de 1-1,5cm lungine și 0,5-1mm grosime. Aceste "pălării" pot atinge 5-10cm lățime și 2-3cm grosime, întreaga colonie putând acoperi o suprafață relativ mare 30-40cm. Culoarea aparatului fructifer inițial este de un albicios-crem, pentru ca odată cu înaintarea în vârstă a ciupercii să primească o tentă de roz-roșiatic (mai ales pe marginea aparatului fructifer).
Culoarea sporilor: albă.
Piciorul:  nedezvoltat sau lipsește cu desăvârșire.

Carnea: de culoare albicioasă, moale cât ciuperca est tânără, nu prezintă miros sau gust caracteristic.

Distribuția: specie saprofită pe butucii bătrâni, de fag sau stejar; butuci acoperiți de mușc, specie rară și protejată de lege în toată Europa. Rareori apare mai mult de 2 ani la rând în aceași locație. Crește în zonele sălbatice, neumblate, răcoroase și umede ale pădurilor de la deal și munte în sezon de vară-toamnă.

Comestibilitatea: comestibilă

Specii asemănătoare:

• Hericium erinaceus, care se deosebește prin dinții mai lungi și aparat fructifer unic, neetajat.
• Hydnum rufescens și Hydnum repandum, care se deosebesc prin faptul că prezintă picior, au un colorit, gălbui-portocaliu, cresc pe sol și au pălărie completă.