Biscuiții zânelor (Hebeloma crustuliniforme)

Hebeloma crustuliniforme

Biscuiții zânelor (Hebeloma crustuliniforme); un nume destul de ciudat pentru o ciupercă moderat otrăvitoare, dar nu ar trebui să ne mirăm întrucât avem nenumărate exemple în care zânele nu sunt bine intenționate. Probabil cea mai la îndemână este povestea Frumoasei din pădurea adormită, în care știm cu toții ce a făcut zâna uitată a fi invitată la petrecere ... (aveți grijă pe cine NU invitați pe la botezuri, pentru că vă va purta pică o viață întreagă)...

Ciupercile din această familie sunt niște ciuperci monotone, maronii, de dimensiuni medii sau mici, ce nu atrag prin absolut nimic; nici aspect, nici colorit, nici miros sau gust, ba chiar mai mult sunt necomestibile, unele chiar otrăvitoare. Numele lor pronvine din cuvinteel grecești Hebe însemnând tânăr și sufixul Loma însemnând breton (în cazul acestor ciuperci face referire la vălul ciuperci). Astfel Hebeloma traducându-se prin voal tineresc, ceea ce face referire la modul în care voalul se vede doar la exemplarele tinere, imature. Iar epitetul crustuliniforme se trage din cuvântul latin crustulum cu semnificație de biscuite.

Vă spuneam că este o ciupercă otrăvitoare, care în cazul consumării va provoca dureri abdominale, tulburări gastrointestinale, vomă și chiar diaree în câteva ore de la consumare, partea proastă este că încă nu i sa indentificat agentul toxic, motiv pentru care se recomandă evitarea sa. Lucru posibil relativ ușor datorită caracterului specific al acestei ciuperci. Caracteristică ce îi conferă și o altă denumire populară și anume: Ciuperca plângătoare. Se numește plângătoare deoarece ciuperca dezvolă mici picături maronii pe muchiile lamelor pe măsură ce sporii se maturizează, aceste picături cu timpul se vor usca, dar marcând locurile de formare ale acestora (se poate vedea foarte bine pe imaginea de mai sus).

A doua caracteristică care ne ajută să evităm această ciupercă este mirosul neplăcut, ce amintește ușor de cea de ridiche. Alte caracteristici specifice sunt modul în care lamele se unesc cu piciorul printr-o crestătură, sporii de culoare maronie, lips totală a oricărui văl, chiar și la exemplarele tinere.

I	II	III	IV	V	VI	VII	VIII	IX	X	XI	XII

Caracterizarea ciupercii Hebeloma crustuliniforme:

Pălăria de 3-11 cm, la început convexă ca apoi la maturitate să devină din ce în ce mai aplatizată, mai ascuţită la mijloc şi cu suprafaţa ondulată neregulat. Cuticula este întotdeauna netedă şi uşor lipicioasă. Coloritul pălăriei variază între alb-murdar şi un maroniu-ocru, ajungând uneori până la roşu-cărămiziu, dar în totdeauna cu zona centrală de culoare mai închisă. La exemplarele tinere, marginea este laminată.

Lamele sunt foarte dese, cu muchia dantelată foarte fin, subţiri şi aderente la picior printr-o crestătură. Secretă picături mici de lichid maroniu cu aspect lăptos, care pe vreme uscată se evaporă, marcând locul pe muchiile lamelor. La început albe, apoi tind spre ocru şi chiar maronii. Spori de culoare maroniu-cafenie.

Piciorul de 4-13 cm lungime și 0,5-1,5cm grosime, relativ bont, este cilindric sau uneori îngroşat la bază, albicios şi cu suprafaţa făinoasă în partea de sus, cu un puf fin care în unele cazuri poate lipsi. La început plin, apoi gol pe interior.Fără inel sau orice văl, cu baza uneori albicioasă din cauza firelor miceliale.

Carnea este compactă şi albă, are un miros caracteristic de ridichi şi un gust amărui neplăcut. 

Distribuția: Speciemicorhiză, cește solitar sau în grupuri mari (în cercuri vrăjitorești), este o specie destul de obişnuită în zonele cu iarbă de la marginea și din pădurile de foioase şi de conifere, de la câmpie până sus la munte. O vom întâni din iulie până în noiembrie.

Comestibilitatea: otrăvitoare.