Fructe de padure

Dulceata de mure

Zi de zi suntem supusi unei propagande anti-natura, dar incercam sa o mascam dupa un paravan asa zis "verde". Incercam sa aratam cat suntem de "eco" si de "verzi"; dar ce inseamna aceste lucruri in conditiile in care padurea moare din cauza noastra. Ea nu se polueaza singura; ea incearca chiar si aceste conditii severe sa se regenereze si sa ne asigure supravietuirea; si ce facem noi? Ne caram rezidurile in toate colturile padurii ca nu cumva sa le adune cei de la Rosal;

fiindca ridicarea tomberonului costa 4 RON; dar cat costa combustibilul cu care ne caram mizeria pina in mijlocul padurii?

"Nu consumati fructele padurii!", sub fructe inteleg atat ciupercile cat si fructele in sensul propriu; "reclame" de genul asta pornesc de la marile corporatii farmaceutice? pentru promovarea propriilor produse sau pornesc din frica noastra de ceea ce nu (mai) cunoastem? As gasi motive pentru ambele variante. Ciupercile printre altele contin antibiotice, de ce ar promova industria farmaceutica ceva ce putem gasi in natura? Zmeura, murele, fragutele de pamant produc antioxidanti pe care capsunii nostri mari si frumosi dar cultivati le-au pierdut de mult din cauza chimicalelor cu care sunt tratati pentru a nu le ataca mucegaiul. Antioxidanti care pina la urma previn cancerul. Si exemplele pot continua.

Dar ce buna e dulceata din fructe de padure; si bunica o stie; ce prajituri bune ne facea odinioara. Arome ca fructele de padure nu cred ca mai gasim la vreun fruct. Noi ne cumparam acum de-a gata dulceturile, nu? Mai stim din ce sunt facute? Sau ne bazam doar pe eticheta care ne spune: adaos de indulcitor, coloranti, conservanti ... oare din care sertar si le-a scos natura? 

physalis alkekengi

In weekend am iesit din nou la padure; de aceasta data nu pentru a culege ciuperci ci physalis alkekengi sau asa zisul papalau; cati dintre voi il cunoasteti? Sunt "ciupercarul, pescarul" tipic, care isi are locurile sale si iasa cam tot in aceleasi de fiecare data, asa am facut si de data asta. Stiam unde creste papalaul inca din copilarie si nu m-am inselat nici de data aceasta. Stiu ca am cam intarziat cu culesul ei, dar inca eram optimist ca voi gasi, si intr-adevar daca am insistat am gasit. Dar tot cautand dupa papalau intr-o padure de salcam unde chiar nu aveam nici o pretentie, mare mi-a fost uimirea cand am inceput sa gasesc ciuperci, cum la inceput nu am fost gasit papalau, am inceput prin a studia ciupercile care imi ieseau in cale. Trecand rapid pe langa cele de talie mica, nesemnificative din punct de vedere culinar; am dat peste 3 palarii decente de palaria sarpelui, apoi peste o ciuperca de balegar; si atunci am inceput sa fiu mai atent la ciuperci decat la papalau. Si culmea, acum cautand dupa ciuperci am inceput sa gasesc si papalau. Pina la final am gasit vreo 20 de palarii de palaria sarpelui de 15-20cm fiecare si cativa pumni buni de papalau. Mai multumit de atat nici nu cred ca puteam fi. A fost o iesire pe cinste.

Imaginile le-am preluat de aici: Sanatate.biz ro, Laura Adamache,